Category

Recenzii

Category
Ioana Bradea (poza de aici) Îmi amintesc cât de nedumerit am fost când am citit prima dată romanul de debut al Ioanei Bradea, „băgău”. Lăsând la o parte începutul, care-mi efasa cam tot ce știam la acea vreme despre limbajul corect într-o operă literară, trebuie să spun că, deși eram plin de prejudecăți, la sfârșit
Radu Niciporuc (poza de aici)  Mi-am asumat o misiune destul de complicată când m-am hotărât, în cadrul exercițiului de recuperare a unor cărți de la apariția cărora a trecut ceva vreme, să scriu câteva cuvinte despre volumul „Pascal desenează corăbii” (Cartea Românească, 2016) semnat de regretatul Radu Niciporuc. În primul rând, după debutul său cu
Robert Șerban (poza de aici) N-am făcut niciodată un secret din admirația constantă pe care o am pentru poezia lui Robert Șerban, fidel ideii că, dacă citești un volum de poeme, peste ani, cu aceeași plăcere, înseamnă că autorul a știut să transmită, în „departele” tuturor, acel tip de mesaj care face parte din angrenajul
Olga Tokarczuk (poza de aici) În Cearta cu filozofia, Gabriel Liiceanu face o pledoarie pentru  fragment, în „contra” sistemului în filozofie, citându-l pe Friedrich Schlegel, care afirma în Philosophische lehrjahre că „Formele filozofiei moderne sunt în întregime individuale – scrisori, autobiografii, romane, fragmente”. Gabriel Liiceanu vine în sprijinul acestei teorii afirmând, la un moment dat,
Tatiana Niculescu (poza de aici) „Tăierea fecioarelor” este primul roman semnat de Tatiana Niculescu pe care-l citesc. Am amânat momentul ăsta după ce am văzut filmul lui Mungiu, „După dealuri”, inspirat de romanul „Spovedanie la Tanacu” al scriitoarei care pe vremea aceea semna cu numele Tatiana Niculescu Bran. Pelicula mi s-a părut întunecată și cumva
Înainte de a mă apuca să citesc o carte am proasta deprindere de a-mi arunca privirea pe scurtele texte (laudative în general) de pe coperta a IV-a. Mi-am respectat și de data asta obiceiul și am tresărit când am văzut succintul elogiu pe care Eli Bădică îl face romanului „Diavoli fragili” al lui Radu Găvan