O primă ediție, incompletă, a Caietelor lui Albert Camus a apărut în 1971 la Editura Univers (traducere de Modest Morariu), aceasta cuprinzând perioada mai 1935 – martie 1951. Din câte știu, cea mai recentă ediție, cea din 2002, de la Editura Rao (în traducerea regretatei Micaela Ghițescu), este și cea mai completă în limba română. Apărută sub titlul Carnete, acoperă perioada mai 1935 – decembrie 1959.

Am citit pasionat aceste însemnări care, așa cum se și precizează în ediția Rao, nu sunt ținute ca un jurnal propriu-zis, ci mai degrabă reflecții-exercițiu specifice gândirii lui Albert Camus. Scriitorul a avut totuși inspirația (și meticulozitatea) de a data aceste notații (chiar dacă sunt și aproximări), astfel că pot și eu să-mi alimentez din Carnete materialele următoare ale rubricii „Ce făcea…”.

Astăzi am să redau un mic calup din luna mai 1935, urmând ca după un timp rezonabil să revin cu extrase corespunzătoare altor perioade ale anului. Înainte de asta, să citim împreună câteva repere biobibliografice.

Albert Camus s-a născut pe 7 noiembrie 1913 la Mondovi, în Algeria. A urmat școala la Alger, iar după bacalaureat a obținut o diplomă în Litere și Filozofie, dar nu și-a luat licența.

A început să scrie încă din tinerețe și a întemeiat la Alger un teatru muncitoresc. Părăsește partidul comunist, la care aderase, și devine redactor la cotidianul Alger Républicain, organ al Frontului Popular.

În 1940 se stabilește la Paris și devine secretar de redacție al cotidianului Paris-Soir. În 1943 preia conducerea cotidianului Combat și devine lector la Editura Gallimard. În 1945 este singurul intelectual occidental care ia poziție împotriva bombardamentului atomic de la Hiroșima.

După Eliberare se află în miezul dezbaterilor care aprind intelectualitatea franceză. În 1957 i se decernează Premiul Nobel pentru literatură. Moare într-un accident de automobil pe 4 ianuarie 1960, în localitatea Villeblevin, Franța.

Opere: Fața și reversul (1937), Nunți (1939), Străinul (1942), Mitul lui Sisif (1942), Ciuma (1947), Omul revoltat (1951).

Notele biobibliografice au fost preluate din volumul „Arthur Koestler – Albert Camus: Reflecții asupra pedepsei cu moartea” (Humanitas, 2008), iar textul de mai jos din volumul „Carnete” (Editura Rao, 2002).

Mai 1937

Eroare a unei psihologii de detaliu. Oamenii care se cercetează, care se analizează. Ca să se cunoască, să se afirme. Psihologia este acțiune  – nu reflecție asupra ta însuți. Te determini de-a lungul vieții. A te cunoaște perfect înseamnă a muri.

1) Prestigioasa poezie care precedă iubirea.
2) Omul care a ratat tot, până și moartea sa.
4) Tânăr, aderi mai bine la un peisaj decât la un om.
Fiindcă peisajele se lasă interpretate.

Proiect de prefață pentru Fața și reversul. Așa cum sunt prezentate, aceste eseuri, pentru mulți, sunt informe. Ceea ce nu provine dintr-un dispreț comod față de formă, ci doar de la o insuficientă maturitate.

Pentru cei care vor lua aceste pagini drept ceea ce sunt cu adevărat, niște eseuri, singurul lucru ce li se poate cere este să le fie urmărită progresia. De la prima până la ultima pagină, poate că se va simți un demers surd care le creează unitatea, parcă-mi vine să spun care le legitimează, dacă justificarea nu mi s-ar părea vană și dacă n-aș ști că întotdeauna i se preferă unui om ideea pe care ți-o faci despre el.

*

A scrie înseamnă a te dezinteresa. O anume renunțare întru artă. A rescrie. Efortul care aduce întotdeauna un câștig, oricare ar fi el. Chestiune de lene în cazul celor care nu reușesc.

*

Luther: «Este de o mie de ori mai important să crezi cu fermitate în mântuire decât să fii demn de ea. Această credință te face demn și reprezintă adevărata satisfacție.» (Predica despre Justificare ținută la Leipzig în 1519).”

Foto credit Albert Camus: https://quillette.com/2019/03/26/albert-camus-unfashionable-anti-totalitarian/

Doneaza prin patreon Wide
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment