Dinspre Suedia nu mai vin niciun fel de vești de la Gabriela Melinescu. Am auzit că ar fi bolnavă, că ar suferi de Alzheimer și că ar fi internată într-un azil de specialitate. Nu știu dacă sunt doar zvonuri sau dacă într-adevăr așa stau lucrurile. Mi-ar părea tare rău să fie chiar așa.

Oricum ar fi, pentru mine întâlnirea cu primul volum al Jurnalului suedez, din 2003 (când a fost publicată prima parte, la Editura Polirom, în colecția aia frumoasă, cu copertele de culoarea untului), a fost o revelație.

Îmi amintesc că așteptam cu nerăbdare al treilea volum al jurnalului – apărut în 2004 – (Jurnal suedez I și Jurnal suedez II au apărut în 2003), după ce pe precedentele le citisem cu un fel de fervoare adolescentină, așa cum nu mi se mai întâmplase, poate, decât cu În căutarea timpului pierdut, pe vremea când mergeam la bibliotecă și îmi bătea inima destul de repede la gândul că s-ar putea să nu găsesc următorul volum (uneori chiar se întâmpla să nu-l găsesc și eram nevoit să mai aștept o săptămână sau două).

Ca să vă dați seama ce însemnătate a avut pentru mine Jurnalul suedez în acea perioadă, trebuie să vă spun că așteptam aceste cărți exact așa cum, peste vreo câțiva ani, așteptam partea a treia din Orbitor. O să spuneți că exagerez, că mă alint, că dau unor lucruri obișnuite o însemnătate aparte. Ei bine, chiar așa a fost, în ciuda faptului că la începutul anilor 2000 nu mai eram un adolescent, ci, cum se spune, un bărbat în toată firea.

Acum să vedem câteva date biografice (preluate de aici: https://www.polirom.ro/web/polirom/carti/-/carte/3836)

Gabriela Melinescu s-a născut pe 16 august 1942, la București. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București, lucrează ca redactor la revistele Femeia și Luceafărul. Între 1965 si 1975 publică volumele de poezie Ceremonie de iarnă (EPL, 1965), Ființele abstracte (Ed. Tineretului, 1967), Interiorul legii (EPL, 1968), Boala de origine divină (Albatros, 1970), 

Jurământul de sărăcie, castitate și supunere (Eminescu, 1972 – Premiul Uniunii Scriitorilor), Îngânarea lumii (Albatros, 1972) si Împotriva celui drag (Eminescu, 1975). Îi mai apar un volum de proză, Bobinocarii (EPL, 1969), o carte pentru copii, Catargul cu două corăbii (Ed. Tineretului, 1969), și una de reportaje, Viața cere viață (împreuna cu Sanziana Pop, Eminescu, 1975).

Din 1975 se stabilește în Suedia, unde publică cinci volume de poezie si nouă volume de proză, dintre care menționăm: Zeul fecundității (Coeckelberghs Forlag, 1977), Lumină spre lumină (Albert Bonniers Forlag, 1993) – poezie; Copiii răbdării (Coeckelberghs Forlag, 1979, Oslo), Lupii urcă în cer (Coeckelberghs Forlag, 1981), Regina străzii (Coeckelberghs Forlag, 1988, apărut și în franceză la Manya, Paris), Omul pasăre (Eva Bonniers Forlag, 1991, Premiul „De Nio” acordat de Academia Suedeză) –

proză; Schimbare de pene (Albert Bonniers Forlag, 1998), Acasă printre străini (Albert Bonniers Forlag, 2003, Premiul „De Nio” acordat de Academia Suedeză). În 2002 i s‑a acordat Premiul „Albert Bonniers” pentru „opera omnia”.

Dupa 1989 publică din nou în România. Volumele de poe­zie Jurământul de sărăcie, castitate și supunere (antologie, Litera, 1993), Poezii (anto­logie, Vitruviu, 1997), Ființele abstracte și alte poeme (antologie, Romania Press, 2001), Cuvinte nou născute (Ed. Fundației Culturale Române, 2002) și Puterea morților asupra celor vii (Polirom, 2005),

romanele Lupii urcă în cer (Ed. Fundației Culturale Române, 1993), Regina străzii (Univers, 1997 – Premiul Uniunii Scriitorilor), Jurnal suedez I (1976‑1983) (editia a II‑a, Polirom, 2003), Jurnal suedez II (1984‑1989) (Polirom, 2002), Jurnal suedez III (1990‑1996) (Polirom, 2004), Jurnal suedez IV (1997‑2002) (Polirom, 2008), precum și volumul de nuvele Ghetele fericirii (Polirom, 2006).

În anul 2001 Academia Română i-a decernat Premiul „Nichita Stănescu” pentru poezie. În 2004 a primit premiul Institutului Cultural Român pentru întreaga carieră, iar în 2005 i s‑a acordat de către Academia Suedeză Premiul pentru introducerea literaturii suedeze în străinătate. Tot în 2005 a primit Premiul „Mihai Eminescu” pentru „opera omnia”.

Iulie, 1976 (fragment) –

Iată cum minciuna poate deveni adevăr: telegramele primite, din pricina cărora am suferit atât, nu-mi erau adresate mie. Ele erau trimise de doamna Olga Breban, fiului ei, Nicolae. Dar nu erau semnate decât cu universalul mama. E ca și cum aș fi fost pusă la încercare. Doamna Olga vrea ca Nicolae să se întoarcă acasă imediat.

Dar Nicolae se simte bine și a început chiar să scrie o nouă carte. Întorcându-mă acasă de la Editură, m-am întâlnit cu soția unui funcționar de la Ambasada Română din Stockholm. Ce coincidență! M-a strigat pe nume ca și cum m-ar fi cunoscut. N-am avut încotro, m-am oprit și am ascultat ce spunea: își aștepta soțul, pe care îl vedeam deodată ducându-se spre Kungliga Biblioteket, unde a întâlnit un bărbat căruia i-a dat pachetul pe care-l ținea sub braț!

Era ca într-un film cu spioni. Consulul a luat apoi alt drum decât cel pe care soția lui îl aștepta. Și apoi ea a început să mă întrebe: Ce am de gând să fac? Poate îmi lipsește viața literară din România? Și așa mai departe, fără să primească vreun răspuns.

Apoi a sugerat că Suedia e o țară bună și că ei înșiși ar sta aici pentru totdeauna. Întâlnirea cu această femeie și scena cu soțul ei mi s-a părut venind din altă realitate, ca scenă-fantomă din țara lăsată departe, de unde vin numai vești îngrozitoare.

În plus, se pare că e ziua în care tata s-a sinucis. Această zi plină de absurd are în adâncul ei durerea mea profundă care nu se va vindeca niciodată. M-am întors târziu acasă după ce am rătăcit prin oraș, întârziind prin librării în căutarea unor cărți care să mă consoleze de neputința de a mă desface de durerile trecutului.

Sunt aici ca să mă spăl de toată karma acumulată în țara în care încă de la naștere am trăit numai traume.”

Sursa: Jurnal suedez I, Gabriela Melinescu, Editura Polirom, 2003

Foto credit Gabriela Melinescu: https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/cultura/seara-de-poezie-romaneasca-si-muzica-la-icr-stockholm-87920.html   

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment