Din motive care nu țin neapărat de voința mea nu am putut să țin pasul cu această rubrică, despre care am avut, încă de la începuturile ei, motive întemeiate să cred că este destul de promițătoare. Încă mai cred în aceste motive, deși lipsa de consecvență v-ar putea face să credeți că e vorba de o anumită neseriozitate.

Nu este așa, iar ca dovadă nu pot decât să mă încăpățânez să cred că informațiile pe care vi le livrez aici – intermitent, ce e drept – vă sunt folositoare nu atât pentru cultura generală, cât pentru acea curiozitate insațiabilă pe care o avem când vine vorba de viața scriitorilor.

Trebuie să recunoaștem, nu ne interesează doar operele acestor scriitori, ci și amănunte legate de viața lor, domestică sau socială, de dificultățile pe care le-au întâmpinat, de iubirile, dușmăniile sau prieteniile lor, de tot acel zgomot de fond care se aude în scrierile lor și care nu poate fi alcătuit decât din lucruri care țin de un biografism mai mult sau mai puțin lăsat la vedere.

Pentru astăzi am ales o scrisoare pe care James Joyce i-a trimis-o fratelui său Stanislaus Joyce de la adresa: Via Giulia 2, 5 piano, Pola, Austria, pe data de 31 octombrie 1904. (textul este preluat din volumul „James Joyce – Corespondență”, în colecția Corespondențe, Memorii, Jurnale, Editura Univers, 1983, traducere și note de Radu Lupan)

Dragă Stannie,

Școala din Triest și școala de aici din Pola sunt proprietatea particulară a lui Signor Artifoni, care conduce școala din Triest prin Signor Bertelli. Când mi s-a spus să plec, am căutat zile întregi un post de corespondent de engleză la vreo firmă comercială. Câteva zile am dus-o groaznic, împrumutând în Triest în dreapta și-n stânga.

Am reușit totuși să găsesc o meditație și aș fi putut să o duc bine dând lecții particulare dacă aș fi avut bani ca s-o scot la capăt. S-a întâmplat însă ca proprietarul celor două școli să vină la Triest cu treburi și m-am dus să-l văd. Din fericire e socialist ca și mine și mi-a explicat că ar fi nevoie să semnez toate hârtiile, cum se obișnuiește de către cei căsătoriți.

Apoi mi-a oferit un post la Pola și am primit. Am plecat din Triest cu primul vapor sâmbătă dimineața și, așa cum vei vedea, sosirea mea la Pola a fost semnalată prin magnifica notă alăturată (1). Vei găsi orașul Pola pe coasta Adriatică, jos, înspre Turcia. E o mare bază navală austriacă și ieri eram en fete, în timpul dezvelirii unui monument al împărătesei Elisabeta (2).

Cum am avut cel puțin patru adrese în Triest, corespondența mea e foarte încurcată. Încă n-am primit certificatele pe care le-ai trimis în Elveția, dar un prieten de-al meu din Zurich îmi trimite tot ce va sosi pentru mine.

Te rog să-mi expediezi imediat numărul din «Irish Homestead», unde a apărut povestirea mea După cursă (3). Cufărul pe care l-am lăsat în Zurich va sosi aici mâine sau poimâine. Trimite-mi cheile imediat.

M-am stabilit aici, având o cameră mobilată și o bucătărie și fiind înconjurat de tigăi, cratițe și ibrice. Școala e chiar peste drum. Trimite-mi, te rog, imediat o scrisoare lungă și cu toate noutățile deoarece am plecat din Irlanda de o lună și n-am primit încă nici o scrisoare. Am terminat (în Zurich) capitolul XII și am scris o parte dintr-o nouă povestire Ajun de Crăciun.

JIM”

(1) În ziarul „Giornaletto di Pola”, Școala Berlitz anunța sosirea lui James A. Joyce, „B.A. Mod. Lit.”, și informa pe amatori despre posibilitatea înscrierii la noi cursuri de engleză conduse de acesta.

(2) Soția împăratului Franz Joseph.

(3) Inclusă în volumul Oameni din Dublin, ca și povestirile Surorile și Eveline, apărute anterior (1904) în aceeași publicație.

Foto credit James Joyce: http://tonsoffacts.com/30-strange-and-interesting-facts-about-james-joyce/

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment