Potrivit notațiilor din Jurnal (Editura Humanitas, 1993), Mircea Eliade se afla la Paris în a doua jumătate a lunii septembrie 1985. Mi-a atras atenția o notă de pe 9 septembrie în care istoricul religiilor parcă face o trecere în revistă a unei zile din vremurile noastre:

„Din fericire, nu citesc decât la răstimpuri ziarele. Dar aflu mereu cam aceleași întâmplări: acte de terorism juvenil, violuri în tren, în stații de metrou, pe stradă; bănci sau supermarketuri luate cu asalt etc.

Ce fericiți sunt cei care cred în «sfârșitul lumii». Cel puțin, nu mai suferă de indiferența aproape totală a contemporanilor.”

Pe 23 septembrie Eliade ajunge la Roma și se cazează la Hotel Plazza. În ziua următoare editorul Sante Bagnoli le propune lui Eliade și soției lui, Christinel, să-i conducă în mașină la Orvietto și Spoletto. Iată acum și însemnarea din 28 septembrie 1985, făcută cel mai probabil la Orvietto:

Domul din Orvietto (foto de aici)

„Sante Bagnoli vine să ne ia exact la 3,30. În mai puțin de trei ceasuri suntem la Orvietto. Aveam camera rezervată în acel fermecător hotel Marino, la câteva sute de metri de piazza Domului, Santa Eufemia.

Extraordinară impresie, acum, când soarele se apropie de amurg. Fațada: nu te mai poți sătura privind-o. Și totuși, corpul catedralei aparține altui stil: roman. Inutil să exalt puritatea și perfecțiunea întregului. Coloanele sunt fiecare ornamente cu un desen diferit. Iar aproape de altar, pe dreapta, o sală uluitoare cu picturile lui Luca Signorelli – o parte din istoria sacră, de la creația lui Adam la scene din Infern. În sfârșit, la șaptezeci și opt de ani, m-am învrednicit să văd originalul acestei faimoase fresce a lui Signorelli!…

Inutil să însemn alte observații. Uluit de caracterul sincretist al Catedralei; stil roman cu fațada prebarocă.

Piața plină de copii care se joacă chiar de-a lungul zidurilor Catedralei, de perechi și grupuri tinere și, evident, de turiști.

Ne plimbăm puțin (căci nu am dreptul să mă obosesc!…) pe străzile care și-au păstrat încă structurile medievale. Sante a rezervat o masă la restaurantul Molino, care aparține hotelului nostru. Dar traversăm o bună parte din oraș până l-am găsit. Admirabil, și din toate punctele de vedere.

La un moment dat, ne trezim discutând teologia politicii catolice de azi. Îmi dau seama că, în timpul călătoriei, am discutat aproape tot timpul; în legătură cu Japonia (de unde se întorsese acum câteva zile), cu revista Urmana Aventura, care va apărea simultan în patru limbi și altele. Poate de aceea mi-a trecut oboseala, și mai ales somnolența, care mă exasperase în ultima săptămână.

Evident, ne-am întors la hotel în mașina proprietarului.”

Foto Domul din Orvietto: https://amfostacolo.ro/im.php?id=14266Foto Mircea Eliade: https://www.imdb.com/name/nm0253431/mediaviewer/rm3072215552

Patreon - O mie de semne

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment