„Scrisori către Olga” (Editura ART, 2009, traducere și note de Mădălina Țurcanu & Laura Cruceru) este încă unul dintre multele volume cumpărate la târgurile de carte și uitate pe rafturile bibliotecii. Din când în când mi-am mai trecut, sfios, privirea peste cotorul lui movuliu, pe care este scris, ca un îndemn irezistibil, „biblioteca ideală”, însă de fiecare dată a rămas doar promisiunea „fermă” că o să-l citesc cât de curând. Și așa au trecut anii…

Au trecut foarte mulți ani și de când datează scrisoarea pe care am ales-o azi pentru rubrica „Ce făcea…”. Václav Haveli-a scris primei sale soții, Olga Havlova (1933-1996, semnatară a Cartei 77, militantă pentru drepturile omului), cu care a fost căsătorit timp de 32 de ani, pe 12 ianuarie 1980 din închisoarea de la Heřmanice, acolo unde era deținut pe motive politice (Havel a fost arestat în iunie 1979 și eliberat în ianuarie 1983).

Václav Havel (5 octombrie 1936 – 18 decembrie 2011) a fost ultimul președinte al Cehoslovaciei și primul președinte al Republicii Cehe. Disident prin vocație, a făcut mutări esențiale pe tabla Cartei 77, celebrul „manual” al drepturilor omului, și, după Primăvara de la Praga, a ajuns în fruntea Revoluției de Catifea. Poet înainte să fie politician, Havel este autorul a numeroase piese de teatru și eseuri. A fost pasionat de jazz, fan Frank Zappa și Velvet Underground.

Scrisoarea de mai jos, care are numărul 18, precum și notele bibliografice, sunt preluate din volumul amintit în primul pasaj al articolului.

Sâmbătă, 12 ianuarie 1980

Dragă Olga,

Cu greu pot să-mi imaginez o SCHIMBARE mai radicală decât recenta mea schimbare de habitat: după șapte luni de singurătate, liniște, căldură, pierdere de vreme – brusc, la o asemenea rafală de activități: îmi amintește puțin de primele mele zile în armată și de primele zile în fabrica de bere, dar, bineînțeles, aici este mult mai greu din toate punctele de vedere (doar e o închisoare).

Mintea mea s-a adaptat mai mult sau mai puțin la schimbare, însă corpului meu probabil îi va lua mai mult. Ieri m-a doborât gripa; brusc, m-am moleșit și am făcut febră, mi-au dat niște medicamente și azi mi s-a dat voie să stau în pat, motiv pentru care mă simt deja mult mai bine. Hemoroizii îmi fac probleme și am pielea descuamată și puțin iritată (mai ales acolo pe unde aveam păr și mustață) etc.

Dar toate astea vor trece de la sine. Schimbarea chiar a fost prea abruptă. Desigur, m-a ajutat că nu am fost singurul care a resimțit-o și că nu a trebuit să trec prin asta singur, ci am putut să reflectez asupra schimbării împreună cu ceilalți. (Te rog scuză-mi mâzgăleala asta – degetele mele sunt cam neîndemânatice.)

Mi s-a dat voie să păstrez tot ce am adus cu mine, cu excepția câtorva mărunțișuri (brichetă, cuțit, spumă de ras la spray și apă de colonie); le poți lua înapoi după următoarea ta vizită. Deocamdată nu am cărți, dar sunt sigur că mi le vor da și pe acestea cu timpul (Până acum nici nu am avut nevoie de ele, crede-mă.) Cât am stat la Pankrác am reușit să citesc două dintre cărțile lui Moise. Deocamdată e cam improbabil să am ocazia de a scrie câte ceva.

Nu ne așteptam să plonjăm astfel în viața de închisoare – și încă nu știm dacă e mai bine sau mai rău decât ne așteptam. Timpul o va dovedi. Momentan nu e clar decât că noile împrejurări dau naștere multor situații ciudate și unei atmosfere de absurd. Până acum, principala mea grijă a fost să găsesc din când în când un minut numai pentru mine, adică pentru igiena mea destul de complicată (având în vedere hemoroizii mei).

Dacă tot suntem la capitolul igienă: pe baza acestei scrisori poți să-mi trimiți un pachet pentru nevoile igienice. Te rog include următoarele obiecte: o savonieră, o cârpă de baie, o perie de corp, mai mult săpun, săpun pentru bărbierit, cel puțin trei creme și, eventual, încă niște pastă de dinți.

În altă ordine de idei, o să mai am nevoie de zaharină sau de aspartam (sunt mai eficiente decât zahărul), de un calendar pe anul 1980, de vitamina C, de sucuri și de multe altele, dar nu le pune pe toate în pachet – mi le poți aduce tu însăți, întrucât se pare că vom avea o vizită într-una dintre duminicile din februarie. Îți voi scrie în timp util care anume va fi acea sâmbătă și îți voi da toate detaliile; acum doar te anunț în avans.

Întreabă-l pe Ivan dacă vrea să vină și el; am voie să primesc vizita a doi adulți. Și scrie-mi, ca să pot anunța din timp. Nu veniți cu mașina, nu are sens pe vremea asta. Veniți cu trenul sau cu avionul cu o zi înainte (vizita va avea loc într-o duminică dimineață); poate iei asta ca pe o ieșire și aranjezi să veniți cu Kamila și Zuzana. În momentul vizitei, îmi poți aduce un pachet de 3 kg. Îți voi scrie indicații exacte. Voi vrea, în primul rând, țigări (pot fi 300).

Sunt curios dacă voi primi pachetele pe care mi le-ai trimis cât eram la Ruznye. Ai primit scrisorile mele 15, 16 și 17? Am primit câteva vederi drăguțe de Crăciun și de Anul Nou; m-a bucurat în mod deosebit telegrama de la Andulka – îi mulțumesc mult, pup-o din partea mea. Multe salutări tuturor prietenilor și amicilor!

Avem voie să scriem o dată pe săptămână de aici și scrisorile ajung mult mai repede decât din Ruznye, astfel încât comunicarea dintre noi va fi mult mai flexibilă. Transmite-i în mod special salutări lui Jiri, cu el m-am perindat prin locurile astea. M-aș bucura mult să-mi scrie la un moment dat câteva rânduri.

Voi fi în stare să suport asta timp de cinci ani? Poate că da. În orice caz, nu am de ales. Sau poate că am – dar nu știu ce ar trebui să se întâmple ca să mă facă să aleg asta. Am devenit de neclintit în asemenea privințe. Sunt un mojic ceh și voi rămâne unul.

Te sărut, Vasek

Foto main credit: https://www.bozar.be/en/activities/135254-the-vaclav-havel-european-dialogues

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.