Institutul Blecher, ediția cu numărul 197, a fost una dintre cele mai vii și mai angajante vocal întâlniri cu poezia din câte am trăit la Tramvaiul 26. E posibil să mai fi fost și altele, pe care le-am ratat, dar asta a fost una în care s-au aruncat în spațiul dens din Tramvai idei foarte mișto, poate și unele lucruri un pic exagerate, însă per total lucrurile au gravitat între controversă și analiză serioasă, pe text, între vociferări și încercări pline de tact ale moderatorului Claudiu Komartin de a face „ordine”.

Au citit poezie pe patru voci foarte distincte tinerii poeți descinși într-un desant din Brașov (și aduși la pachet de Robert Gabriel Elekes, care a fost co-moderator alături de Claudiu) Bianca Buta, Dumitru Galupa, Florin Gherman și Denisa Păun.

Denisa Păun

„Sunt patru voci poetice foarte tinere, care scriu foarte diferit, au viziuni diferite ale realului, ale poeticului. O să vedem aici patru voci unice, să zicem așa. Au mai citit în Brașov, Bianca Buta a citit și la Dactăr Nicu`s Schizoid Poets, alături de Vasile Leac.

I-a mers foarte bine, a prins poezia ei. Dumitru Galupa are un session Fanfarov (numele lui de scenă – nota mea, G.D.), el face și rap, și hip-hop, a avut și concerte unde și-a reprezentat acest talent” a spus Robert Gabriel Elekes, care a fost completat imediat de Claudiu Komartin:

„Denisa Păun a publicat în cel mai recent număr din Poesis Internațional, cel din noiembrie trecut, un grupaj de poezie. Am ținut să vină aici și mi se pare că face ceva special și diferit de ceilalți. Mă rog, toți fac lucruri diferite…”

S-a făcut apoi un fel de excurs în viața literară a Brașovului, despre „mutația” pe care aceasta a suferit-o în urmă cu aproximativ 35 de ani și care a dus la apariția unei generații care a inclus scriitori de primă mână, cum ar fi Caius Dobrescu, Octavian Soviany, Alexandru Mușina, Gheorghe Crăciun, Andrei Bodiu samd.

„S-a petrecut o schimbare de atitudine sau de poetică în raport cu vechiile generații. Brașovul nu era o scenă în care se întâmplau lucruri foarte importante în literatura română vie. Odată cu Mușina, cu Romulus Bucur, cu Gheorghe Crăciun, cu instituțiile pe care le-au creat ei acolo, cu grupul de la Brașov, Simona Popescu, Bodiu, Caius Dobrescu, Marius Oprea, s-a creat o tradiție care a continuat” a precizat Claudiu Komartin.

Bianca Buta

Au citit, în ordine, Bianca Buta, Florin Gherman, Denisa Păun, finalul aparținându-i lui „Fanfarov” Dumitru Galupa, basarabeanul „brașovenizat” oferind celor prezenți cel mai gustat moment al serii din punct de vedere artistic.

După o pauză de aproximativ un sfert de oră au urmat comentariile. Claudiu a cerut, în nota obișnuită, câteva „observații generale în legătură cu lucrurile care ne-au rămas imprimate pe cortex după aceste patru lecturi”.

Tot Claudiu a făcut introducerea accentuând ideea diferențelor existente între modalitățile poetice de abordare ale celor patru poeți. „Între ei nu se pot stabili legături. Nu dă niciunul impresia că ar fi tras cu ochiul la ce face celălalt, lucru care mi se pare din start foarte bun pentru evoluția lor ulterioară, dincolo de faptul că unii sunt mai buni, iar alții sunt mai puțin buni.”

A urmat Sorin Despot, care a aprins fitilul demascând construcțiile genitivale „de care abuzează poezia de treizeci de ani încoace” din poezia Biancăi Buta:

„Nu spun că nu se mai poate face poezie din construcții genitivale, nici vorbă, doar că a ajuns să fie acel procedeu facil care creează o imagine ori surrealistă, ori sugestivă pentru mesajul poetic. Or, tipul ăsta de construcție nu-l mai pot suporta” a spus Sorin Despot.

Claudiu a denunțat și referirile la Barbie din poezie, pe care le consideră „un superclișeu”. „Cred că au fost sute, mii de poeți care au abuzat de chestia asta cu păpușile Barbie și cu Kent, care sunt, nu-i așa, un fel ce copii ale cuplului uman, adică e un fel de dezumanizare.”

Livia Ștefan, în plin exercițiu hermeneutic

Au început „vociferările” din public, domolite cu tact de Claudiu. Bomba a fost detonată de Livia Ștefan, pe care Claudiu, cu tot calmul lui, nu a putut-o împiedica să-și spună părerea într-un mod cât se poate de plastic:

„Bianca, fără să te superi pe mine, vreau să te așezi la masă și să scrii numai despre tine în primul rând, fără scenariile astea destul de răsuflate, din care aș tăia absolut tot ce ai scris tu până acum. Este totul o varză!”

Cineva a întrebat-o pe Livia dacă varza e roșie sau albă.

„E albă. Roșie ar fi fost excelentă. Este o varză albă și aș vrea să te pui la masă și să scrii fără metafore, fără scenarii negre, fără nimic care să aibă legătură cu păpuși, cu «ca virgulă…» Dacă vrei ironie, fă o ironie pe bune și pe șleau, pentru că nu-ți iese ce-ai scris tu până acum. Nu ți-a ieșit nimic. Atât!”

Dumitru Galupa

Ce a urmat e aproape inenarabil. Au fost replici încrucișate, unele destul de încruntate, au fost argumente, contraargumente și așa mai departe. Iată ce a spus la un moment dat, de pildă, Sorin Despot:

„Astă seară nu mi-au plăcut fetele. Astă seară nu-mi plac fetele. Ce-au prezentat băieții mi-a plăcut un picuț mai mult.”

„De când așteptam să faci mărturisirea asta” a zis ironic Claudiu.

„După evenimentele din ultimul an, și eu mă întreb dacă cumva femeia e răspunsul” a răspuns în aceeași notă Sorin.

„Nu vreau să fiu scârbă până la sfârșit. Eu cred că Bianca ar putea să scrie o poezie foarte, foarte faină, dacă ar fi foarte sinceră și n-ar mai abuza de niște metafore și de niște scenarii pe care nu le stăpânește” a adăugat Livia Ștefan, acoperindu-l cu vocea pe împăciuitorul Sorin Despot.

Dacă ați asculta înregistrarea, ați înțelege probabil de ce bietul reporter se oprește aici cu relatarea. Oricum, una peste alta, a fost o seară frumoasă la Institutul Blecher, încheiată târziu, în primăvăratica și poetica noapte bucureșteană.

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment