citatecarti.ro vă recomandă astăzi volumul „O geometrie a tandreței”, de Liviu Ornea, recent apărut la Editura Nemira în colecția n’autor ficțiune.
Puteți comanda cartea de aici: https://bit.ly/4fVc7bY
Un roman despre trauma căutărilor sentimentale și identitare.
Un scriitor pe la șaizeci de ani, evreu de origine, părăsit de soție, încearcă să-și pună ordine în viață și gânduri. Îl urmărim timp de aproape doi ani, perioadă în care asistă și la degradarea tatălui său. Peste problemele personale, se suprapune un impas creativ, pe care încearcă să-l depășească ficționalizându-și traumele, iubirile, eșecurile, obsesiile și dilemele etice. Pe acestea – și multe altele – le topește într-un mozaic romanesc al cărui protagonist, Marcel Cohn, e compus din instantanee surprinse din copilărie până la senectute, iar poveștile lui ne sunt dăruite spre lectură tot nouă, cititorilor.
O geometrie a tandreței este, în fond, un excelent roman al căutărilor continue – de sine, identitare și sentimentale.
„Îl citesc de multă vreme pe Liviu Ornea ca pe unul dintre cei mai inteligenți și subtili eseiști din România. În eseuri discută lucruri complexe într-o manieră care nu le trivializează complexitatea: maniera unui umanism competent, sceptic, ironic și generos. Aceste calități apar și în literatura lui, doar că au un aspect existențial mult mai apăsat. O geometrie a tandreței, ca și Viitorul anterior (2020) sau Viața ca o glumă proastă (2022), este o carte despre memorie. Ornea revine ca explorator al anxietăților și al clarobscurului. Vibrația lor e perceptibilă și în pasajele în care condițiile atmosferice par mai senine. Dar O geometrie a tandreței este înainte de toate un roman dialectic. Formal, o metaficțiune despre dificultatea de a scrie un roman. Substanțial, un raport meteorologic asupra României din ultima jumătate de secol; un roman al «supraviețuirilor» (cu vorba lui Radu Cosașu, căruia îi este dedicat) în comunism, în postcomunism și în acele zone de existență individuală și colectivă care rezistă unor clasificări prea simple.“ Mihai Iovănel
„«Limbajul nu doar descrie lumea, ci o și creează» – observația îi aparține protagonistului cărții de față, un scriitor care-și caută cu ardoare următoarea poveste. Ceea ce nu e decât un pretext pentru alte și alte căutări: ale sinelui, ale iubirii, ale sensului, ale apartenenței identitare. Căutări chinuitoare, firește, care-și trag seva din trecut, din literatură, din cultură, din istorie și din știință. Și, poate chiar mai important, din limbaj. Pentru că Liviu Ornea (re)creează – prin limbaj, dar și prin stil, și prin construcție narativă – un univers în care te-ai putea vedea locuind. Un spațiu ficțional nuanțat, în care nu se pierde umorul, cum nu se pierd nici celelalte calități ale prozei autorului, și în care cititorul atent va regăsi teme și personaje, dar și un narator dinamic, jucăuș, pe alocuri, și o nouă și relevantă miză, care a fost pregătită prin scrierile anterioare.“ Eli Bădică, coordonatoarea imprintului n’autor
Liviu Ornea (n. 1960) e matematician, profesor al Universității din București și cercetător la Institutul de Matematică al Academiei Române.
A publicat peste 80 de articole de geometrie diferențială, două monografii de specialitate și două cursuri universitare, a conferențiat și a făcut cercetare în numeroase institute și universități din lume.
Volume de eseuri: Varietăți conexe (Curtea Veche, 2008), Bifurcații (Curtea Veche, 2014), Un matematician la teatru (Tracus Arte, 2014). Traduce cu plăcere din limbile franceză și italiană literatură, istorie, dar și filosofia și istoria matematicii. A debutat în proză cu Viitorul anterior (Nemira, 2020). Viața ca o glumă proastă este primul său roman, nominalizat la Festival du Premier Roman de Chambéry 2023.
