Sunt primele rânduri pe care le scriu în 2021. E adevărat, am început munca încă de pe 2 ianuarie, dar a fost cu totul altceva, chestii legate de editare, corectură și așa mai departe. Mi-am permis doar o zi liberă, pe 1 ianuarie, când am încercat să mă odihnesc și să recuperez noaptea pierdută, și câștigată în egală măsură, dintre ani.

Acum, euforia de început de an a trecut. Ne-am urat toate cele bune, am fost entuziaști, ne-am propus să facem lucruri mărețe în 2021. E bine, e uman să ne ia un pic valul, fiindcă sunt puține momentele în care ne putem bucura fără rest. De revelion ne alimentăm optimismul cu speranțe, cu un pic de șampanie, cu îmbrățișări virtuale, cu solidaritate. Apoi revenim la realitate și încercăm să scăpăm de mahmureala entuziasmelor de tot felul.

În adevăr, simt că mă așteaptă un an poate chiar mai dificil decât 2020. Ritmul descurajant în care se fac vaccinările mă îndeamnă să cred că voi sta probabil și mai izolat în perioada următoare. Pentru mine asta n-a fost însă niciodată o problemă.

Am ales o viață austeră, cu mijloace financiare minime, de neînchipuit în urmă cu doar câțiva ani. Cred că se poate trăi cu foarte puțin. Eu, de fapt, mă descurc doar cu donațiile voastre și cu un minim sprijin din parte familiei. Nu-mi trebuie mai mult. Știu că va veni furtuna ANAF, știu că am multe necunoscute în față, știu că îmi vor fi spulberate multe speranțe, dar voi face cumva față. Altminteri aș închide taraba și m-aș refugia pe un munte.

Ceea ce mă menține la suprafața apelor întunecate și adânci ale realității este literatura. Am cărțile de partea mea. Nu-mi fac planuri, nu-mi întocmesc liste de lectură, nu încerc să prefigurez un viitor care și așa este incert. Mă voi lăsa pradă instinctelor. Dacă intuiția mă va îndemna să iau o anumită carte din bibliotecă, atunci înseamnă că va fi cea mai bună alegere din cea mai complicată lume posibilă.

Poate că deriva o să ia sfârșit anul acesta. Și chiar de nu va fi așa, voi înceta să mă tem. În fond, dăm prea mare importanță unor lucruri care nu ar trebui să se afle pe lista noastră de priorități. Echilibrul e mai vindecător decât orice panaceu de circumstanță. În cazul meu, echilibrul depinde în general de câteva lucruri: sănătatea mea și a celor dragi, mijloace minime de subzistență și, nu în ultimul rând, literatura. Dacă am cărți pe lângă mine, înseamnă că pot munci. Iar munca pe care o fac aici, pe O Mie de Semne, este lucrul care dă un sens vieții mele.

Nu știu ce va urma. Poate că o să fie bine. Poate că vor fi și momente complicate, aparent fără soluție. Voi încerca să rămân calm în fața oricărei provocări. Mă voi strădui să mențin conexiunea cu voi, cei care credeți în O Mie de semne. Voi continua să mă bucur de orice carte primită, îmi voi hrăni oprimismul moderat cu lecturi nutritive, fiindcă 2021 nu va fi un an al scrisului, ci unul al acumulărilor. Deocamdată am scris destul. Simt că rezerva mea de substanță literară s-a diminuat considerabil. De aceea voi citi foarte mult. Literatura este deocamdată singura certitudine a anului 2021. Restul, vom vedea.  

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.