Am avut întotdeauna o problemă cu șefii care nu vedeau mai departe de propriul orgoliu de șef. Am adăugat precizarea „orgoliu de șef” deoarece acestui tip de autosuficiență zgomotoasă i se adăuga și cel de orgoliu personal. Odată ajunși într-o anumită poziție, erau incapabili să vadă mai departe de orizontul propriei gândiri. Rezulta un amestec foarte toxic pentru cei din jur, care ducea nu numai la o distanțare netă (și contraproductivă) față de subordonați, ci și la o răcire a relațiilor anterioare.

Am văzut oameni „porniți dintre noi” complet schimbați de noua postură. „Scaunul”, „domnia”, „atotștiința” le sufoca orice bună intenție, orice dorință de a se păstra în limitele normalului și de a fi în continuare oameni „cool”, cu care poți discuta orice, de pe oricare vremelnică poziție. Erai bun până în momentul în care aveai o opinie contrară. Deveneai subit un angajat pe care nu se poate conta, un tip care are mereu ceva de spus, care deranjează, care se opune curentului, care are neapărat ceva de demonstrat.

Am văzut, de asemenea, oameni din subordinea șefului abia instalat care s-au pliat instant pe noua realitate, care s-au adaptat din secunda a doua la mersul lucrurilor. Nu știu dacă o făceau din oportunism, supunere automată sau din prostie. Cert este că se vedea limpede o schimbare, un fel de acomodare cameleonică la situația dată. Și, atunci când aveai ceva de comentat, deveneai indezirabil inclusiv pentru aceștia, nu numai pentru șeful atoateștiutor.

Adevărul este că „ieșirea din rând” nu este culpabilă doar într-un regim dictatorial. Poți deveni „oaia neagră” oriunde și oricând. Am senzația că societatea de dinainte de 1989 s-a spart în sute de mii de cioburi pe care se păstrează, intact, virusul autosuficienței și al dictatului. Autoritatea nu trebuie pusă la îndoială. Atitudinile maniheiste, de genul „dacă nu ești de aceeași părere cu noi, atunci ești împotriva noastră”, există peste tot. Riști să fii exclus, marginalizat, ejectat sau chiar eliminat moral dintr-o comunitate care are „unitate în cuget și-n simțiri”. Asta se întâmpla înainte de 1989, dar se întâmplă cu asupra pe măsură și în zilele noastre.

Mă amuză teribil când îi aud pe unii emițând cu sonorități duioase teorii potrivit cărora oamenii sunt evaluați strict pe competențe, pe ceea ce știu să facă. E ceva atât de fals în formulările astea încât am senzația, pentru o clipă, că m-am întors în timp. Limba de lemn e ceva mai lustruită, dar tot limbă de lemn rămâne. Nu, dragi, tovarăși, ești bun atâta timp cât te pricepi să faci ceea ce ai fost pus să faci, dar mai ales ești bun când îți ții gura. Dacă ai vorbit, te-ai ars, ți-ai dat foc la valiză. Șeful te va pune la punct, mai întâi cu duhul blândeții, apoi cu amenințări deloc voalate și neprincipiale.

În general ești văzut bine dacă nu gândești prea mult. Ți se dă o sarcină, o îndeplinești, stai cuminte la locul tău de muncă, îți respecți șeful, ești prevenitor și eficient, iar toată lumea e fericită. Dacă ai proasta inspirație să scoți pe gură conjuncția adversativă „dar”, atunci sprâncenele se vor încrunta, cearcănele se vor adânci, grimasele vor fi disprețuitoare, atmosfera se va răci.

În condițiile astea impresia mea este că trăim un simulacru de democrație. Nu ai voie să vorbești mai mult decât ți se permite. Dacă o faci, vei avea probleme. Ei bine, cei care am prins vremurile dinainte știm foarte bine ce înseamnă asta. Interesant este că există foarte mulți tineri care sunt de acord că e mai bine să taci și să-ți vezi de treabă. Unii au chiar puseuri vehemente. Aceștia din urmă nu acceptă dialogul, ideea preopinentului. Sunt convinși că au dreptate și că adevărul este doar de partea lor. Ei sunt viitorii șefi porniți să cucerească lumea. Asta dacă nu au ajuns deja. Slavă Domnului că nu voi mai avea niciodată de-a face cu ei.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.