De ceva vreme mi-am dat seama că n-am să reușesc să citesc în ritmul în care primesc cărți. Deși din partea editurilor poștașul a început să sune mai rar – Polirom rămâne la capitolul ăsta cel mai fidel prieten – mi-au venit în ultima vreme cărți frumoase, scrise de autori la care țin foarte mult.
Dar să încep cu Editura Polirom, de la care am primit chiar ieri un pachet consistent, care se adaugă altor cărți sosite lately. Să le iau, așadar, pe rând, cu speranța că n-am să uit vreuna: au fost, așadar, Povestiri bizare, de Olga Tokarczuk (Editura Polirom, 2020, traducere de Cristina Godun); Cine a ucis-o pe Bambi, de Monika Fagerholm (Editura Polirom, 2020); Intervenții 2. Urme, de Michel Houellebecq (Editura Polirom, 2021, traducere de Alexandru Matei); Jurnalul din anul Nobelului, de José Saramago (Editura Polirom, 2021, traducere de Simina Popa); Găsește-mă, de André Aciman (Editura Polirom, 2021, traducere de Mihaela Ghiță); Middle England, de Jonathan Coe (Editura Polirom, 2021, traducere de Radu Paraschivescu); Să ne fie la toți la fel de rău, de Adrian Șchiop (Editura Polirom, 2021); Cântecul păsării de pe plajă, de Tudor Ganea (Editura Polirom, 2021); Să nu lași moartea să te găsească, de Bogdan Răileanu (Editura Polirom, 2020); Sălbaticii copii dingo, de Vasile Ernu (Editura Polirom, 2021); Ioșca, de Cristian Fulaș (Editura Polirom, 2021).
Sunt cărți bune și foarte bune, pe care le-aș „înfuleca” una după alta (deocamdată, vai, n-am citit decât Ioșca al lui Cristian Fulaș, un roman care m-a lăsat bouche bée). Promit că-mi voi intensifica lecturile în perioada imediat următoare și că voi semnala aici cărțile care mi-au trecut prin mână.
De la autori mi-au sosit, de asemenea, cărți foarte bune, pe care mi le doream. Le trec deocamdată în revistă, cu promisiunea că voi reveni asupra lor într-un fel sau altul: 360 de grade, de Anca Goja (Editura Paralela 45, 2018); O cană de noviciok la bătrânețe, de Lena Chilari (Editura Tracus Arte, 2020); sfumato, de Ioana Geacăr (antologie, Casa de Pariuri Literare, 2020); Scrâșnetul dinților, de Șerban Axinte (Editura Cartier, 2021); Timpul s-a ghemuit în corole, de Nicoleta Marini (Editura Brumar, 2020); Nimic nu e în neregulă cu mine, de Ramona Boldizsar (Casa de Pariuri Literare, 2021); Cum te vei îmbrăca la sfârșitul lumii, de Cosmin Leucuța (Casa de Pariuri Literare, 2020), Sirina și alți monștri din Saad, de Diana Geacăr (Casa de Pariuri Literare, 2021).
Din grabă sau din neatenție e posibil să fi omis alte titluri, iar dacă s-a întâmplat vă asigur că n-a fost cu intenție și că voi repara greșeala cât de curând posibil. Până atunci nu pot să spun decât că le sunt recunoscător tuturor celor care mi-au trimis aceste volume.
Trebuie să vă mai spun, cu privire la lecturile mele cele mai recente, că fac o trecere consistentă prin William Faulkner, care este solicitant și cronofag. Am (re)citit până acum Sanctuar (Editura RAO, 2008, traducere de Mircea Ivănescu); Sartoris (Editura Univers, 1980, traducere de Mircea Ivănescu); Zgomotul și furia (Editura Univers, 1971, traducere de Mircea Ivănescu) și Lumină de august (Editura Univers, 1973, traducere de Radu Lupan).
Chiar acum citesc Absalom, Absalom! (Editura Univers, 1975, traducere de Mircea Ivănescu) și voi continua, cel mai probabil, cu volumul de povestiri Pogoară-te, Moise (Editura Polirom, 2003, traducere de Mircea Ivănescu).
După Faulkner voi merge mai departe cel mai probabil cu Hemingway, mai ales că am deja aproape toată colecția de la Polirom, cu traducerile noi și tot restul. Sper că nu mi se va mai reproșa, ca anul trecut, când îl citeam pe Kafka, faptul că parcurg consecutiv operele marilor autori așa cum aș face o sesiune de seriale pe Netflix. Comparația mi se pare cel puțin neavenită.
Dar să rămânem în preajma cărților bune și foarte bune, fiindcă ele singure au capacitatea de a ne scoate din însingurare și depresie. Restul sunt răutăți gratuite, care se vor pierde în neantul din care au venit.
