Există câteva motive serioase din cauza cărora am fost de-a lungul timpului destul de reticent în a adopta titulatura de „prozator”, „poet” sau, bunăoară, „scriitor”. Lăsând la o parte faptul că am fost mai tot timpul timorat de marii scriitori – e suficient să pronunț nume precum Dostoievski, Proust, Flaubert, Kafka, Balzac, Faulkner, Berryman, Baudelaire, Rimbaud șamd ca să simt cum mi se clatină încrederea dobândită atât de greu în scrisul meu –, mai există un lucru despre care am senzația că (din rușine? din îngâmfare? din ignoranță?) am evitat, poate chiar cu bună știință, să vorbesc.

Este vorba despre lacunele de lectură. Sigur, aici se poate specula. Poți să citești enorm, sute de cărți pe an, fără să faci nici măcar un pas înainte pe ceea ce clasicii noștri numeau „drumul cunoașterii” (o sintagmă cam luată peste picior azi). Văd că sunt mulți care apar cu liste foarte consistente de lecturi, adevărate turnuri de cărți prinse în poze cu sclipici pe site-urile de socializare și și mai mulți care spun uite, domnule, există totuși oameni care citesc, care au preocuparea asta, deci încă nu e totul pierdut, nu e chiar așa un dezastru cum se spune despre noi, că suntem cea mai low națiune din lume la capitolul ăsta.

Mărturisesc că tresar de fiecare dată când văd astfel de poze, în primul rând pentru că sunt curios ce citesc alții (mi se întâmplă să-mi arunc un ochi, furtiv, pe diferite wall-uri, și am senzația, cumva, că mă uit pe gaura cheii sau trag cu urechea ca să asist la scene sau mărturisiri inavuabile), iar în al doilea (și nu în ultimul rând) ca să văd ce consistență au acele lecturi. „Masa critică” a multor cărți mă lasă indiferent. Cunoașteți senzația aia pe care o ai atunci când ții în mână o carte a unui mare scriitor și ai impresia că fizic e mult mai grea decât altele de aceeași dimensiune? De aici probabil și expresia că unele cărți sunt „ușurele”.

Ei bine, pozele cu sclipici conțin în marea lor majoritate astfel de volume. Mă feresc să spun că „citim mult și prost”, fiindcă o astfel de afirmație ar leza poate mulți cititori care nu sunt neapărat amatori de Sandra Brown, dar nici nu dorm cu Kant sub pernă. Ce vreau să spun este că cititorul obișnuit poate să citească, până la urmă, ce dorește. Este stăpânul absolut al gusturilor sale. Atunci când însă vine vorba despre un scriitor, lucrurile se schimbă. Un scriitor ar trebui să aibă obligația să treacă prin marile literaturi ale lumii, așa cum un inginer de poduri trebuie să cunoască la perfecție manualul de rezistența materialelor. Cine nu face asta, dar în schimb scoate cărți pe bandă rulantă, poate fi numit un mic impostor.

Cred, sincer, că și eu sunt un astfel de impostor. Am publicat câteva cărți de poezie, o carte de proză mititică (o povestire numită „Fabian”) și un roman ceva mai consistent. Am scris toate cărțile astea fără să mă gândesc prea mult la toate lacunele de lectură pe care le am. În vremea din urmă am început să le resimt însă din ce în ce mai acut și mi-am dat seama că, într-un fel, mi-am furat singur căciula.

Spunea bine Alexandru Mușina când afirma că dacă vrei să scrii poezie și nu i-ai citit pe Pound, Pessoa, Kavafis sau Berryman e ca și cum ai vrea să fii muzician, dar n-ai auzit de Mahler, Stravinski sau Șostakovici. E aici un înțeles mai profund decât poate lăsa impresia la o vedere mai superficială, mai ales că Mușina pare (doar pare, atenție!) un pic cam prezumțios. În adevăr, el trage un semnal de alarmă valabil pentru toți scriitorii.

N-am să vă dezvălui lacunele mele de lectură, nu pentru că mi-aș pierde cine știe ce statut (pe care în realitate nu-l am), ci pentru că sentimentul de impostură mă face să mă simt un pic rușinat. Vă asigur însă că sunt destule și că muncesc din greu ca să recuperez acest handicap. Când voi reuși sau dacă voi reuși vreodată, n-am de unde să știu. Ceea ce știu însă este că o să-mi sacrific și ultima picătură de energie ca să micșorez această listă care – constat zi de zi – se lungește necontenit.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.