Pentru mine nu a fost o surpriză faptul că patru dintre cei mai buni poeți publicați pe „O Mie de Semne” sunt protagoniști ai celei de-a VII-a ediții a Premiului „Alexandru Mușina” pentru debut în poezie. Așa cum am și spus într-un comentariu, era o chestiune de timp până când aceștia urmau să debuteze în volum.

Premiul „Alexandru Mușina”, în valoare de 500 de euro + publicarea volumului în colecția AM a editurii Tracus Arte, i-a revenit Antoniei Mihăilescu. Premiul „Budila Express” (publicarea volumului în colecția AM a editurii Tracus Arte) i-a fost acordat lui Andrei Codrin Bucur, iar premiul „Regele Dimineții” (publicarea volumului în colecția AM a editurii Tracus Arte) a mers către Lena Chilari. Alte două manuscrise, semnate de poeții Alexandra Pâzgu și Florin Cosmin Bobei, au primit mențiuni și vor apărea în colecția de debut în poezie AM a editurii Tracus Arte.

Îi felicit pe toți, inclusiv juriul format din Al. Cistelecan, Ruxandra Cesereanu, Romulus Bucur, Caius Dobrescu, Radu Vancu și Adrian Lăcătuș, mai ales că, din câte înțeleg, au avut o sarcină foarte dificilă, numărul de manuscrise fiind unul record.

Trebuie să amintesc și eu aici că Premiul „Alexandru Mușina” pentru debut în poezie este acordat de Editura Aula Magna în parteneriat cu Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov și cu Editura Tracus Arte.

Și, pentru că e vorba până la urmă de poezie, am să redau aici câteva poeme ale protagoniștilor, care au apărut pe „O Mie de Semne”.

pink fears (Antonia Mihăilescu)

Pe aici coborâm scările
haide
facem doi pași și

de la intrare în fumul ăsta îți pot simți
respirația în ceafă
îmi mângâie leneș spatele
coastele încordate și
Taci.
genunchii îmi provoacă reflex rotulian mâinile se încordează
strângi la fereastră fiecare după-amiază de martie
în care se face întuneric din ce în ce mai târziu și
Taci.
aici îmi pot vedea fricile
uneori vorbesc între ele
își afundă picioarele în papucii mei roz cu iepuraș
dau drumul la televizor mă privesc amabil când intru în sufragerie
pentru un baton de snickers
Și pisica mea le știe n-au vrut niciodată
să-mi spună despre ce vorbesc între ele
când mă ascund sub pătură

Poem ∞ (Lena Chilari)

mică 
m-am născut strangulată de ombilicul matern 
în jurul gâtului 
mare 
m-am sufocat de propria carne a degetelor 
ascuțite 
mică 
am cerut iubire de la mama 
iar ea mi-a întors spatele și-am plâns 
mare 
am crezut mult timp că asta e 
definiția iubirii și-am eșuat 
mică 
am văzut cum pământul se cutremură 
sub râsul tatei 
mare 
înțeleg că tata nu poate fi altceva decât
miezul pământului 
mică 
am vrut să fiu slabă și să am părul lung
când o să fiu 
Mare 
am ajuns într-atât de frumoasă la suflet
că se revarsă peste părul veșnic tăiat și nici 
măcar nu mai contează cum arăt 
poezia mea nu e cuvânt frumos și rimă
poezia mea e trăire apoi durere 
apoi cerneală apoi tastatură 
apoi agonie apoi plăcere 
și în sfârșit, vindecare 
stigma iubirilor nereușite 
le port în crăpăturile talpelor 
în timp ce-mi îndrept spatele 
și-mi ridic capul la soare
mică sau mare 
lenuța sau elena 
cinci sau douășcinci 
chilàri sau chìlari —
un spate întors nu mă definește 
iar pământul se crapă sub talpele 
mele sfințite cu sânge
nu există pe lumea asta om mai fericit ca mine 

Psalmi (Andrei Codrin Bucur)

(1)

Ia aminte suflete al meu la aceste slove
Pleacă-ți urechea la sunetul pixului:

Vara a trecut iarna este lungă
Nimănui din familia mea nu-i place să spele vasele
Poate că la tine lucrurile stau altfel

Eu tot le zic să toarne apă peste ele
Să cumpere din timp detergent
Sau măcar să m-anunțe c-o oră nainte
Că merg eu
Și aduc și rest

Copacii sunt la locul lor. Semafoarele la fel
Borne cardiace pentru generațiile viitoare
Mașinile își croiesc drum. Se întorc camioane
Copiii cresc într-un raion de dulciuri
Tu cauți soluții de curățat oale și ulcele

Două rafturi mai jos lângă CITIȚI CU ATENȚIE
Stă un Domn care – ca polițistul din intersecție
Îți face semn să treci
Ș-apoi fluieră

Credeai că-s la reducere?
Mai uită-te o dată

Întinzi mâna spre clanță
În spate vocile își continuă trăncăneala
Al naibii vifor!… A naibii umbrelă!…
Motive de ceartă cu nevasta

Fiii lui Radu trag câinele de urechi
De după colț fiii lui Flore o să-ți sperie pisica
Fiii lui Cip și-a’ lu’ Serj
Nici ei reușiți

Aprinzi lumânările. Stingi lumina
Hai toată lumea! Faceți liniște!
Suflă!

Și-n întuneric când părea că-i gata
O scânteie pierdută prin buclele păpușii ți-a zis
Că – deși ești prea bătrân pentru rahatul ăsta
Nu meriți altceva.

retro vis (Florin Cosmin Bobei)

îl citesc pe juarroz şi plouă-n fundal în râuri şi rânduri
mai rar
și mai rar.
Putem să ne mirăm şi bizar
sentiment să ştii că aia
poate fi apă sau altceva.
Acid sau idei despre o lume obscură de catifea.
Mă uit cum dansează goală prin bălți şi mâțe nebune
sar după ea. Sar mâțe nebune ca-ntr-un dans tribal
lângă canal sar mâțe nebune.
Poate fi fantezie să crezi c-ai ațipit,
să stai liniştit într-o stare de veghe.
Din coridoare s-auzi futu-ți cristosu mă-tii
de copil şi să-ți fie teamă c-a venit taică-tu.
Acum te mai gândeşti uneori la dumnezeu,
la delir sau la cum ai putea să vezi ce e în spatele lui.
Dar dacă te uiți mai atent acolo la birou
pe telefonul tău făcând scroll şi exclami.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.