Mâine este ziua mea de naștere. Împlinesc 58 de ani, o vârstă neverosimilă. Știu că, până la urmă, am putea să o spunem la orice vârstă. Pentru mine însă cifra asta are o anumită semnificație: este echivalentă cu numărul de ani care i-au fost dați tatălui meu pe acest pământ.

Marin Deaconu (1937-1995)

Nu vreau să transform editorialul ăsta într-o chestie tristă. De altfel, nici nu ar putea fi tristă, fiindcă tatăl meu nu mai există de 25 de ani și îl percep de multă vreme ca pe o prietenoasă entitate spirituală. E modul meu de a păstra nu legătura cu el – fiindcă așa ceva nu e posibil – ci un fel de relație inefabilă. Tata există și prin ceea ce sunt eu ca ființă spirituală.

L-am ajuns, așadar, din urmă. E greu de crezut că, pentru ființe dragi, care nu mai sunt, timpul a înghețat. Tocmai graba cu care am ajuns la vârsta la care el a încheiat socotelile cu viața mi se pare neverosimilă. Totul a trecut ca o părere. Am clipit de câteva ori și contorul timpului a luat-o razna. Am făcut un salt incredibil din 1995 până în 2020. Dar sunt aici, iată-mă, și e ziua mea de naștere.

Recunosc că de la un timp nu mai e așa o bucurie să constat că a mai trecut un an. Păstrez, de dragul celor din jur care țin la mine, o minimă stare de bună dispoziție, măcar până ciocnesc un pahar cu vin și suflu în lumânările de pe tort. În rest, aș proceda ca Emil Cioran, care a zis ceva de genul: „E ziua mea. Să trecem mai departe.”

Vreau să vă mulțumesc anticipat pentru toate cuvintele frumoase pe care mi le veți spune. N-am să vă pot întoarce individual urările, cel puțin nu mâine, fiindcă m-am hotărât ca, după foarte multă vreme, să-mi iau o zi liberă de la site. Vreau ca ziua când l-am ajuns din urmă pe tatăl meu să fie una liniștită, fără griji și agitație. O zi cu o felie de tort și un pahar de vin. Dacă vor fi. Dacă nu, măcar să fie o zi liberă. E tot ce-mi doresc de ziua mea.

Așadar, dragi prieteni, vă sunt recunoscător că v-ați gândit la mine și ne revedem poimâine! Să fiți iubiți!

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.