Universul poeziei lui George Geacăr, din volumul zoom. Gaura de vierme[1], proiectează o ambianță a unui cotidian neliniștit, din care adesea lipsește sau abia se aude sunetul de fond al gândurilor, observațiilor zilnice sau perspectivelor existențiale care devolează dimensiunile cameleonice ale concretului. ,,Poate că o gaură de vierme este și existența umană” unde, dimpotrivă, nu planează bezna sau necunoscutul, deriva sau grotescul, ci mai degrabă incertitudinea, o formă nebuloasă de simțire sau de apropiere umană.

În majoritatea poemelor, spiritul de observație al poetului conține o puternică dimensiune vizuală, care înregistrează prezențe umane, întâmplări, aventuri desfășurate într-o existență străbătută tot mai intens de tușele unui expresionsim de factură mecanomorfă. Cel din urmă termen poate fi înțeles prin faptul că existența poetului, dar și a celor din jur, devine adesea o metaforă a unui cadru marcat de conformismul mișcărilor în van, de mecanicitatea și aerul confuz, posibile prin inerția derizoriului. Astfel, gaura viermelui este spațiul în care poetul se retrage, se detașează, putând astfel să observe și să înțeleagă mecanismul dereglat al lumii de afară.

Într-un peisaj  ale cărui contururi sunt spulberate de vânt, într-o notă de ironie sau sarcasm amar, aflăm că un brad este trecut dintr-un spațiu exterior într-unul încremenit, iar atmosfera pare dezolantă, propice blazării care planează pretutindeni, atât în gesturi, cât și în componența decorului alienant: ,,vântul spulberă din scara blocului/ un contur. vezi cum trec zgri/ bulit/ spre pubela neagră din fulgii albi? Viscolit?/ eu sunt da da sunt eu/ îndes/ bradul de crăciun/ acum inutil și uscat. asta fac./ vezi cum se-mpotrivește el cu crengile lui/ ca niște membre de bătrân ramolit/ vezi că e inutil? Nenorocitule/ vezi?” (pomul de iarnă. bradul de crăciun).

 Existența va cădea pradă unei nedumeriri ce derivă din acele striații ale neliniștii care se întind pe suprafața faptică, amplificând sentimentul destul de viu al incompletitudinii, al unei naturi statice marcate de provizoratul tuturor lucrurilor sau stărilor: ,,iarba e verde cerul albastru/ blocul e cenușiu/ vântul cum e?/ când se repede-n sticla/ ferestrelor deschise?/ iar în iarbă-i o pisică/ neagră cu pete albe/ albă cu pete negre/ doarme covrig”. (o dungă roșie la gât).

Se resimte o discrepanță tot mai acută între realitatea observată și cea intuită. Concretul devine o cortină a aparențelor și a senzațiilor superflue care proiectează un spectru de semnificații grave.  Manifestări ale unei neliniști iscate de o privire tot mai confuză, mai dezintegrată, îndreptată asupra unor resorturi de existență a cărei degradare este camuflată de obișnuitul sufocant. Soluția de criză, dar nu a ieșirii din criză, o reprezintă scrierea poemului ca act de supraviețuire, de reinterpretare sau reînțelegere a realității din jur, în cheia unui cotidian dezarmant prin firescul faptelor și al acțiunii: ,,dezavantajul pe care-l am/ mă-mpiedică să văd lucrurile cum aș vrea: direct/ fără iluzii semnificații culturale implicare. curiozitate/ și atât. Retină avidă și degete gata la scris. vreau/ să văd aglomerație umană în stradă și să scriu/ aglomerație umană în stradă…/ știu/ ce e spaima: curtea domnească zăcând fără rost./ imaginea ei de ruină penibilă. Deja plutesc peste/ lucruri. Fâl-fâl porumbelul păcii iar ai ratat. iar/ ți-a ieșit un poem” (camera de luat vederi).

Cadrul vieții pare lipsit de nervul insolitului și, astfel, părăsit de îndrumările zeului, rămâne doar un act dezolant, care arată că dincolo de copie nu se află speranța sau frumosul estetic, ci o altă copie care adâncește sentimentul lipsei de stabilitate și întregește o panoramă decrepită a ființei percepute ca o ipostază a vacuității și a zădărniciei: ,,trăiam într-o fotografie pe vremea aia. Nu vânt nu ploaie cerul/ nu posomorât. O fotografie de la paișpe ani…/ ce spunea zeul scriam eu. Nu ca acum. Nu ca acum/ când trebuie să inventez eu aproape tot. zeul e întors pe dos/ e ca dracu. Ce mai vreau de la el? ce iluzii? N-am vrut sunetul/ de fond? L-ai avut ă? ce a trebuit să fie a fost. Gata. Acum nu mai/ e decât de ținut minte. Atomi saturați de conștiința de sine./ iarba frisonând pe ceafa pământului” (Versificație. o după-amiază pe ruinuri).

Mecanismul cotidian al neliniștii este caracterizat printr-o instabilitate amplificată pe măsură ce concretul obiectual sau uman devine relativ, lipsit de pulsiunile sau dinamicile diurne. Iar existența mundană prilejuiește o serie de interogații retorice legate de consistența incertă a unei lumi cotidiene cartografiate de către instanțe ale spaimei și pierderii de sine: ,,seară. e spaima care face să dispară/ contururi/ să șteargă culori?/ cotoarele de cărți măsuța cu televizor/ calculatorul/ teancuri de reviste fotografii/ și rămâne sunetul grav?/ sumbru și grav./ e de granit și bazalt/ indestructibilă vreau să spun?/ nu e. vrăbiile de la fereastră/ ciugulesc repede/ monolitul de spaimă/ și trag linii apoi spre tufișuri/ fiecare din praștia ei” (vertij).

            Prezentul închis în gaura de vierme scoate în evidență detalii, gesturi, fapte, gânduri care alcătuiesc o mitologie cotidiană a firescului și a apropierii umane. Însă înțelegerea acestora, cum spune poetul, ,,presupune comprimare și tensiune.”


[1] George Geacăr, zoom. gaura de vierme, Casa de pariuri literare, București, 2013.

Patreon - O mie de semne
Author

Date: Savu Popa (1991) Ocupația: Profesor de Limba şi literatura română, student doctorand în cadrul : Școlii Doctorale de Litere, Științe, Umaniste și Aplicate a Universității de Medicină, Farmacie și Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș) Activitate literară a. Activitate literară Debutat cu poezie, în anul 2004, în revista Euphorion, din Sibiu. Debutul în volum, s-a produs în anul 2017, cu volumul Ipostaze, Editura Paralela 45, din Piteşti, iar în 2018 publică al doilea volum de versuri, la editura Cartea Românească, intitulat Noaptea mea de insomnie. Apariții în revistele: România literară, Banchetul, Ateneu, Familia, Tribuna, Sintagme literare, Actualitatea literară, Discobolul, Noise Poetry, Literomania, Liternautica, O mie de semne, Opt motive, Bucovina Literară, Literadura, Euphorion, Cervantes, Prăvălia culturală, Algoritm literar.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.