În 2018 am citit suficient de mult încât să afirm, zgârcit cum sunt uneori cu lauda de sine, că sunt satisfăcut. Au rămas multe cărți pe lista de lecturi, recunosc, însă mi-am propus ca 2019 să aibă din acest punct de vedere un start foarte bun, așa cum se cuvine atunci când vrei să depășești isprăvile anului anterior.
Îmi voi începe noul an, așadar, tot cu Dan C. Mihăilescu, fiindcă mi-am spus că ar fi păcat să nu duc la capăt ce am început la finalul lui 2018. În consecință, voi continua cu trei volume de Dan C.: Îndreptări de stânga (Humanitas, 2005, carte primită în dar de la prietenul Cosmin Dragomir), I.L. Caragiale și caligrafia plăcerii. Despre eul din scrisori (Humanitas, 2012, volum cu autograf) și, finalmente, o recitire, Despre Cioran și fascinația nebuniei (Humanitas, 2010).
Dintre numeroasele volume cu care m-am ales la Gaudeamus e musai să încep anul cu două titluri grele. Aș fi vrut să le citesc imediat ce le-am primit (mulțumesc încă o dată Gabriela Maaz pentru generozitate), însă din motive „organizatorice” le-am ratat în 2018. Primul este Așteptând o altă omenire, de Gabriel Liiceanu (Humanitas, 2018), iar al doilea Pe mâna cui suntem? Mică antologie a tragicomediei românești, de Andrei Pleșu (Humanitas, 2018).
Last, but not least, am să continui cu o carte care care vine firesc în siajul celorlalte lecturi din Radu Vancu (după Zodia cancerului, Poezie și individuație sau Transparența): Elegie pentru uman. O critică a modernității poetice de la Pound la Cărtărescu. (Humanitas, 2016)
Eu zic că, una peste alta, voi avea un start bun în 2019. Firește, printre rânduri, potrivit unui obicei mai vechi de-al meu, o să citesc și numeroasele cărți de poezie pe care, tot așa, le-am ratat din diverse motive.
Asta fiindcă, nu-i așa, ca să parafrazez și eu spusele Apostolului Pavel din Epistola către Corinteni, „Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște tainele și toată știința, chiar dacă aș avea toată credința încât să mut și munții, și n-aș avea poezie, nu sînt nimic”.
