Sper ca rândurile mele de astăzi să vă găsească bine, odihniți, sănătoși, făcând chestii de weekend într-un loc după cum vă poftește inima. 

Eu, ca orice insomniac care se respectă, mă gândesc la lucrurile esențiale vieții. Cum ar fi apa, scrisorile, prietenia, brânza cu roșii. Fără apă nu poți face cafea, fără scrisori e plictisitor, fără prietenie până și brânza cu roșii cade din sublim. 

În ultimele zile m-am împrietenit mai tare cu Marie-Henri Beyle, pe care îl știm toți de Stendhal, tipul ăla care a marcat adolescența unora cu Roșu și negru.

Stendhal a fost foarte implicat în educația surorii sale mai mici, Pauline. S-a ocupat de ea și de la distanță, în mod epistolar, vreme de foarte mulți ani, vreo două decenii. 

În scrisorile sale către ea o instruiește în ceea ce ar trebui să citească (Plutarh, Molière și Shakespeare), ce să studieze (filozofie, logică, matematică și muzică), dacă să se căsătorească sau nu (și cu ce fel de bărbat), și, în genere, cum să însuflețească plictisul unui oraș de provincie francez. În același timp o încurajează să gândească pentru ea însăși. Așadar, citind volumul de scrisori către sora sa, devii spectatorul unui proces care, inevitabil, dezvăluie ceea ce a gândit el atunci când gândea pentru el însuși, după cum îi și mărturisea Paulinei: …cu tine gândesc cu voce tare!Numai ție pot să-ți scriu astfel.

Valoarea scrisorilor și în cazul lui Stendhal stă mult în autoscopia executată cu acuitate pe parcursul formării sale. În aventura propriei cunoașteri i-a fost limpede că scrisorile sunt importante: Nu pierde scrisorile mele, ne vor prinde bine amîndurora, ție pentru că vei putea înțelege mai târziu tot ce n-ai prins la început, mie pentru că îmi vor oferi istoria dezvoltării mele spirituale.

Nu știu despre voi, dar eu, în salturile acrobatice interioare mă mut de pe un bob de cafea pe altul, și mă gândesc că tare importantă e prietenia. Dar și mai important este procesul conservării ei în timp, în realitatea pe care o percepem diferit. Îmi amintesc de un vers de-al lui Ion Mureșan: Nu am decât o singură prejudecată – realitatea și mă întreb ce mușchi ajută în saltul iertării, cum păstrezi mintea limpede după ce greșești, ce oameni îți rămân prieteni în realitate. Fără iertare și fără prietenie realitatea poate suna ca titlul poemului lui Mureșan –  izgonirea din poezie.

Ca să vă arăt ce noroc pe capul Paulinei să aibă așa prietenie cu așa frate, vă las scrisorea de azi pe masă, în partea stângă, lângă cana de cafea, departe de paharul cu gheață. 

Am preluat scrisoarea din volumul Stendhal Scrisori către Pauline, traducere, prefață și note de Modest Morariu, Editura Univers, 1975, pag. 240.

„Marsilia, 26 ianuarie 1806

Chiar adineaori admirabilul Tivollier mi-a înmînat, scumpa mea Pauline, drăgălașa ta scrisorică, care are același mare păcat, este prea scurtă. Găsește că ești foarte drăguță și cît se poate de amabilă. A spus-o în fața lui… care numai la tine se gândește, și care, cred, se va îndrăgosti de tine precum eroii anumitor romane spaniole și turcești care iubesc femei fermecătoare pe care nu le-au văzut niciodată.

B[unicul] spune că faci tot ce vrei, că dansezi ca Tersihora, așa că numai de mine depinde, precum vezi, să te socot cel puțin o muză.

Îți scriu, cred, foarte rău, dar asta din cauza cernelii și-a lămpii. Și una și alta sînt deopotrivă lipsite de strălucire. Acum trei ani o lampă tristă m-ar fi întristat; văd că teoria începe să devină deprindere, și faptul că nu mă mai supără decît ca o incomoditate. 

Niciodată n-am să te îndemn destul să muncești pentru a îndura supărările. Poți constata că oricît de fericiți am fi tot avem vreo șapte opt pe zi. Arta de-a îndura supărările este așadar arta cea mai necesară omului.  Această artă are două mijloace: 

1. Putem deveni insensibili la anumite supărări, de exemplu faptul că nu avem decît trei franci în buzunar; 2. Putem învăța să îndurăm adevăratele supărări distrîndu-ne, de exemplu. Spunîndu-ne în momentul cînd sîntem pe cale de-a ne bucura de ele că putem paria unu contra șase că ne vor ocoli dacă, într-adevăr, această posibilitate are loc.

Trebuie cu supărările mici. În ceea ce mă privește, faptul că găsesc biblioteca închisă tocmai când mă duc acolo, că găsesc teatrul închis, că nu găsesc cartea pe care o cer, că mi se dă să compun o scrisoare tocmai când vreau să-ți scriu, că mi se pare că sunt tîmpit, lipsit de idei, incapabil de muncă. Aceasta este una dintre cele mai mari. 

Am să-i scriu lui Crozet cerîndu-i să caute soluția următoarei probleme: cum să folosim în mod util timpul în momentele cînd ne simțim lipsiți de energie, scîrbiți, plictisiți de toate, chiar și de studiile noastre preferate. […] 

A doua resursă este studiul artei de-a ne îndruma inteligența pe calea adevărului. Îți dai seama că singurul mijloc de-a repara un ceas care merge prost, o ia zilnic înainte cu trei sferturi de oră, este să studiem în primul rînd unul care merge bine, să vedem exact ce rotiță produce fiecare mișcare, apoi s-o examinăm pe cea care o ia înainte, să vedem care-i cauza mișcării prea rapide. 

Acest studiu cere sînge rece, dacă avansul de trei sferturi de oră este cauzat de prea marea rapiditate a trei rotițe, fiecare mergînd cu un sfert de oră prea repede, dacă la prima pe care o descoperi că merge prea repede exclami: ”Cunosc răul”, atunci vei merge mai departe decît faptele. Vei vedea în fapte ceva ce nu există, în această rotiță, sau mai degrabă în acțiunea ei, în timp ce ia o ia înainte cu un sfert de oră în douăzeci și patru de ore, tu vei socoti că o ia înainte cu trei sferturi de oră în aceeași perioadă de timp. Este evident așadar că acest studiu cere sînge rece; or, cu un caracter ca al tău și al meu, atunci când ești plictist (adică nu ești împins de nicio dorință intensă) ai oricum sînge rece. Aceasta-i calitatea care ne lipsește cel mai mult în cunoașterea inteligenței noastre. Cred așadar că trebuie să ne facem obiceiul ca atunci cînd sîntem plictisiți să citim zece pagini din Tracy. Trebuie să ne condamnăm să le citim sau dacă nu să dormim. Dar somnul este pierdere de vreme, și ajunge să ne plictisească repede. 

[…] Sînt numai două luni de când am învățat acest lucru din propria-mi experiență; cum eu nu caut să te înșel, profită și tu de ea, odată și pentru totdeauna. Profită de experiența mea. Ce avantaj să fii în doi pentru a înțelege viața, această mare furtunoasă! Este mijlocul de a-i cunoaște cît mai din timp stîncile și vînturile, și de-a deduce din această cunoaștere tocmai arta de-a evita stîncile profitînd de vînturi. 

Oricare ar fi metoda încercată de a suporta un necaz, curând ea devine deprindere;  înțeleg, prin curînd, după șase luni de practică, fără o singură zi de uitare,cît privește deprinderile, pe care vrem să le dobîndim, o zi de uitare este o fericire pentru lene, care speră totdeauna că va urma și-o a doua, și-și îngăduie, în acest fel, să nu mai fie atentă. […] 

Iată din ce se compune înțelepciunea, și ca atare sau luăm hotărârea de-a ne zbura creierii, sau ne străduim să ne corectăm. 

Observă ce viciu de educație. Credem că am făcut totul îngijindu-ne de: 1. Instruirea noastră; 2. acțiunile noastre actuale. Dar nu ne îngrijim deloc de formarea caracterului nostru, de corelarea lui cu situația probabilă în care ne vom petrece viața, de înarmarea noastră împotriva supărărilor pe care orice om știe cu siguranță că fiul său le va trăi. Suntem obligați să ne dăm noi înșine ceea ce vor da părinții copiilor lor în 2806. Este foarte penibil, însă ar fi mai penibil să ne amărîm viața din cauza supărărilor noastre. 

Examinează-te profund din acest punct de vedere. Supărarea schimbă; formează-ți așadar deprinderea de-a scrie tot ce gîndești, tot ce ți se pare, când ai supărări. După ce vei umple astfel un caiet întreg în momentele tale de supărare, de plictiseală, îl vei citi într-un moment obișnuit și vom discuta unele remedii. […]

Răspunde la tot ce-ți spun aici. Iată un subiect de scrisoare lungă. Te prețuiesc destul de mult pentru a discuta cu tine serios ca și cu un bărbat. Împlinești o vîrstă cînd adevărul va fugi departe de tine. Regii și femeile frumoase sînt condamnați să nu poată deosebi un prieten în mulțimea din preajma lor. […]

Iată avantajul filosofiei: ea ne învață să ne vindecăm de cele mai mari supărări. Dar avem nevoie de un prieten, noi înșine suntem prea abătuți. Gîndește-te deseori la acest exemplu esențial, există mai multe decît ne închipuim, dar rămîn tăinuite. Se petrec multe evenimente care nu sînt niciodată cunoscute sau spuse de istorici. […]

Trimite-mi caietul cu diligența fără să mai spui cuiva ceva. Mă va costa 3 franci, dar am nevoie de el. Încă n-am primit cărțile; trimite-mi lista. Scrie-mi o scrisoare lungă. Cum se mai comportă R. Și b[unicul]? Scrie-mi odată atît mie cît și Mèlaniei. Te iubesc mult, dar sufăr cumplit când rămîi așa cîte două luni fără să-mi scrii. De altfel nu-ți voi mai scrie decît atunci când va trebui să-ți răspund. Este adevărat că eu îți dau nouă la unu, și, datorită scrisului, peste douăzeci la unu.

Chamfort, patru vol. Ph. Pinel, Despre manie sau alienație mentală, un volum in-8°, de cumpărat șase franci. Teoria sentimentelor morale, de Smith, tradusă și excelent comentată de doamna de Condorcet. Despre literatură, de doamna Staël, al dracului de emfatică dar cu idei excelente în spiritul lui Montesquieu, al lui Molière. Această femeie deosebită își ignoră talentul, ar trebui să scrie despre Spiritul societății, sau Arta de-a se comporta în societate. Asemenea carte ți-ar prinde bine.

Continuă să mimezi veselia, față de lume. Veselia ta l-a fermecat pe Tivollier. Nu uita for the English, metoda interliniară a lui Dumarsais: 

Of man first disobedience and the fruit
A omului primă neascultare și rodul

Caietul.
Multe complimente doamnei Baudoin căreia îi mulțumesc mult pentru bunele ei amintiri despre mine, transmite-i sincere urări de fericire din partea mea.„

Patreon - O mie de semne
Author

Am lucrat în presă, în prezent lucrez în șantierul interior pentru poezie. Semnez cu prenumele tatălui din motive identitar-afective și pentru că Petre este o ingineră care nu a lucrat niciodată ca ingineră. Îmi place foarte mult literatura pentru copii, cea erotică, poezia, reportajul literar, jurnalul, scrisorile. Dar în viața de zi cu zi supraviețuiesc cu cafea și poezie.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.