DAN COMAN împlinește azi 43 de ani, așa că o să fac o excepție binemeritată de la regulă și o să postez un poem din „Insectarul Coman” (Charmides, 2017), nu înainte de a-i ura și aici multă sănătate și inspirație în tot ce face. Textul este ales după ce am văzut, pe wall-ul lui Radu Vancu, o expresie care-l caracterizează perfect pe Dan Coman: „E unul dintre acei foarte puțini scriitori care justifică o generație întreagă”. Subscriu.

un poem trimis lui radu vancu pe mess

dar, deocamdată, lumea asta, nu cea la care te referi tu.
dimineața asta de sâmbătă în care m-am trezit greu, ca
niciodată,
abia după 11: soarele de primăvară se uscase deja pe pervaz –
doar marginea, puțin mai grunjoasă, s-a dus când am dat cu
unghia,
când am salutat copiii ieșiți la joacă în parc.
(niciodată laudă somnului. după cinci dimineața e mai nociv
ca tutunul
și se elimină mai greu decât piatra de la rinichi)
(niciodată laudă lui).
mi-am aprins o țigară, am deschis computerul, am pus
muzică pe youtube.
am scos din sertar caietul cu foi veline, m-am aplecat fără
chef deasupra lui
(când urmează să se întâmple ceva? ce-ar trebui să repet și cât
ca să nu se mai piardă?) (întotdeauna a trebuit să forțez).
prin fereastra deschisă vocile copiilor oprite brusc de un
porumbel speriat,
izbindu-se în câteva rânduri de plasă.
prin ușa închisă, motorașul de la aspirator.
lumea asta, așadar. efortul făcut în numele obișnuinței,
programul de week-end,
gândul la angela marinescu.
și bărbatul acesta, mirosul de om aproape bătrân
lungit ca o sârmă ghimpată de jur împrejurul lui.
și caiețelul, ceaslovul pătat cu care încerc de luni bune să
prind muștele.
trebuie doar să țin ritmul, să rămân aici, nemișcat
– încăpățânarea
a fost întotdeauna de partea mea.
dar, deocamdată, atât – lumea de-acum nu e cea la care te
referi tu.
închid ochii, îmi întind brațele deasupra capului: atinsă din
întâmplare
lumina se zgâlțâie brusc și sună ca un candelabru de sticlă.

 

(foto credit: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1363955107072077&set=a.515258635275066.1073741828.100003728021621&type=3&theater)

 

gelu diaconu
[email protected]

Patreon - O mie de semne

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment