„Singura viață accesibilă omului de cultură este cultivarea propriei sensibilități. Acesta este singurul obiect valabil pentru el, dacă presupunem că un poet poate să scrie doar despre subiecte asupra cărora are o experiență absorbantă în toate sensurile cuvântului.”
Acesta este „crezul” lui Delmore Schwartz, exprimat în eseul Izolarea poeziei moderne, scriitorul american născut în 1913 în Brooklyn, New York, și „considerat la un moment dat unul dintre poeții tineri cei mai promițători, un adevărat «geniu tânăr» al liricii americane” (am citat din scurta biografie inclusă în volumul „Poezie americană modernă și contemporană”, apărut în 1986 la Editura Dacia din Cluj, traducere de Mircea Ivănescu).
Părinții lui Delmore, Harry și Rose, care erau la origine evrei români, au divorțat când avea nouă ani, acest lucru având un efect profund asupra lui. Tatăl lui a murit subit, la doar 49 de ani, în 1930. Delmore a studiat la Columbia University și la University of Wisconsin, înainte de a absolvi cu o diplomă Bachelor of Arts la New York University în 1935. A mai studiat filozofia la Harvard University, avându-l ca profesor pe filosoful Alfred North.
În 1937 s-a căsătorit cu Gertrude Buckman, recenzentă la Partizan Review, de care a divorțat însă șase ani mai târziu. A debutat editorial în 1938, la 25 de ani, cu volumul In Dreams Begin Responsibilities. Cartea a fost bine primită, făcându-l cunoscut în cercurile intelectuale ale New York-ului. A primit laude din partea unor scriitori celebri precum T.S. Eliot, William Carlos Williams sau Ezra Pound, fiind considerat unul dintre cei mai talentați și promițători tineri scriitori ai generației sale.
În următoarele două decenii a continuat să publice proză scurtă, poezie, piese de teatru sau eseuri. A fost editor al publicației Partizan Review din 1943 până în 1955. A trăit o dezamăgire cruntă în 1943, când poemul său epic Genesis, pe care spera să-l vadă stând alături de lucrări precum The Waste Land sau The Cantos, a primit critici negative.
În 1948 s-a căsătorit cu tânăra prozatoare Elizabeth Pollet, și această a doua căsnicie sfârșind în urma unui divorț. În 1959 a devenit cel mai tânăr laureat al Premiului Bollingen, pentru o colecție de poeme publicate în acel an, Summer Knowledge: New and Sellected Poems. Anterior, în 1950, publicase volumul Vaudeville for a Princess and Other Poems.
Din cauza alcoolismului și a bolii psihice de care suferea, Delmore Schwartz nu a putut să mențină același nivel al succesului avut la tinerețe. Ultimii ani și i-a petrecut singur, în Chelsea Hotel din New York. Era atât de izolat încât a fost identificat la morgă abia la două zile după moartea lui, survenită pe 11 iulie 1966 în urma unui infarct. A fost înmormântat în Cedar Park Cemetery, în Emerson, New Jersey.
Notele biobibliografice au fost preluate de aici, iar textul de mai jos din volumul „Poezie americană modernă și contemporană”, apărut în 1986 la Editura Dacia din Cluj, traducere de Mircea Ivănescu.
În timp ce murea decembrie
După-amiaza s-a întunecat devreme;
Lumina a pierit dintr-o dată;
Amurgul s-a făcut întuneric deci altundeva cea dintâi stea șuiera;
Și mi s-a părut c-aud scrâșnetul proaspăt al oțelului patinelor copiilor
Alunecând pe asfalt atunci, în 1926,
Și mi se părea c-aud amurgul și tăcerea străbătute
De-o voce calmă trezind conștiința la viață:
Așteaptă; așteaptă, ca și cum ai fi așteptat dintotdeauna
Ca și cum întotdeauna ar fi fost întuneric
Și ca și cum lumea ar fi fost de la început
O arcă rătăcită îmbătată în care singura lumină
Ar fi fost spaima și albul animalelor înspăimântate.
Și apoi, aprinzând lumina, am luat o carte
Să pot privi în viziunea altuia despre abisul conștiinței –
Speranța, și suferința speranței, și răbdarea speranței, și chinul ei, uimirea ei, nesfârșirea ei.
Photo credit: https://www.the-tls.co.uk/articles/public/this-is-the-city-self
