Denis Prodea este o surpriză foarte plăcută a rubricii „Poșta redacției”. Mărturisesc că n-am stat pe gânduri nici o clipă și m-am hotărât aproape instantaneu să-i public poemele. Mi-aș dori să primesc tot timpul texte atât de convingătoare.

Denis Prodea are 19 ani și este student la Facultatea de Litere din Sibiu.

contigo en la distancia

suntem pe plajă &
ne sărutăm 
cine îți imaginezi că sunt?
sprijiniți pe coate 
părul puțin umed  pantalonii până la genunchi
apa ne ajunge la călcâie 
ne gâdilă minuțios cu un pămătuf umed multicolor 
cu care stârneam praful mai demult când 
bătaia era ruptă din rai

el mundo parece distinto
cuando no estás junto a mí

în spatele stâncilor golful este gol  
pelicanii își decupează ciocul  
îl pun în vârful capului
sunt sătui de sunetul valurilor izbindu-se de cupluri
care îngroapă prezervative în nisip

mi-am golit gândurile în pisoarul lui Duchamp
le-am lăsat acolo unde le era locul
apa duce rahatul spre sud printr-o gaură dințată  
peștii plutesc cu burțile în sus 
pe lângă sticluțe cu bilete

greutățile noastre nu se compară cu ale studenților
care fac practică la oncologie
ajung acasă & 
se gândesc la orice altceva 
la mâini solzoase acoperind guri de aerisire 
își închipuie că în gâtul lor este cineva 
care zgârie cu vârful unghiei.

slab de înger

îți dai ochii peste cap 
lumina albastră pâlpâie: 

te văd/nu te văd

sunt legat de scaun am prins rădăcini
sub mine cresc licheni
::inspir molecule de urină care
curg  pe sub degete cu sclipirea pe care
doar Niagara o mai reflectă pe fețele turiștilor 
::expir praf de pușcă 
pielea se strânge peste oase sunt un
castravete murat dulce-acrișor în 
zeamă  murdăresc pereții borcanului
cu fecale de parcă am stomacul
în gură 
sunt ciopârțit  o hârtie cartonată în  
mâinile copiilor care fac felicitări de 8 martie
iau lumină o desfac cu dinții arunc dopul & 
beau 
natura își adapă zeul  
mâini cărnoase mă apucă de mijloc mă trag spre
geam 
m-am înfășurat în pânză 
nu am frunze cu care să mă acopăr cu
ciment am auzit că ustură.

ceai cald & cornulețe 
pe o tavă din argint se răcesc câte puțin
zahărul pudră se topește ca o respirație 
dusă din plămâni spre 
punctul cel mai adânc al staminelor
așezate circular

(amplific iubirea o întind
o pun la dospit 
așa simt că e corect să fac 
așa doar mâinile tale pot descoperi aluatul)

ne întărâtă lalele într-o vază transparentă
puse pe colțul mesei  
crusta pe care o produce 
picătura de sos nu se compară cu
sângele care se încheagă în jurul măselelor  
mă încorporez în mintea ta
mă mișc ca pendulul lui Newton 
sunt plăcile tectonice de sub 
Vrancea care îți înțeapă tălpile 
în ceai se sfărâmă rapid 
dispar ca aburul de pe oglindă
după o baie fierbinte

sugi firul spaghetelor până când observi
că la capăt nu așteaptă nimeni.

boxeri sub pătura din lână

boxeri sub pătura din lână moale 
geamul de la balcon acoperind 
un moment acid de liniște
tu dormi cu spatele la mine 
lumina penetrează semnele de mamă  
umărul tău hașurat cu precizie
te scarpini din când în când 
golești empatie
mă placi așa cum croitoresele modifică 
anual pantaloni din stofă
reciclez  îmi termin task-urile 
răspund la mesaje 
sunt optimus prime

există lucruri pe care ni le dorim
picioare mai lungi  corp atletic
lucruri concrete
plante de apartament
lucruri care putrezesc în wishlist 
reușesc să liniștească mai tare
decât prezența steriletului  pompelor
de alăptat

am învățat asta iubind omul care mi-a 
prins o insignă în formă de inimă
de tricou.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.