Denisa Ștefan ne spune că și-a făcut curaj în sfârșit să ne trimită câteva poeme. E adevărat, îți trebuie o doză de îndrăzneală și nițică nebunie ca să scrii poezie, însă sperăm că „O Mie de Semne” nu și-a făcut un renume de „sperietoare” astfel încât cuiva, oricui, i-ar trebui curaj ca să ne scrie. Un pic de încredere nu strică, mai ales că Denisa scrie bine, pare o poetă deja formată, cu experiență de cenaclu, chiar dacă în general limbajul frust și tendința către un autenticism arid par să-și fi epuizat resursele în prezent. Le regăsim și în poemele de mai jos, dar într-o formă complet asumată și, lucrul cel mai important, curajoasă.

Iată ce ne-a mai scris despre ea Denisa: „Am terminat Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie din Timişoara, Limbi şi literaturi, Engleză-Română. Am 21 de ani, frecventez din când în când Cenaclul “Pavel Dan” şi momentan scriu un roman despre ultimii mei ani petrecuţi în Timişoara. Este al doilea an când particip la maratonul de poezie de la StudentFest şi am publicat în “Orizont” şi ultima antologie scoasă de Cenaclul “Pavel Dan.”

vreau să plec la Viena

am renunţat la scris şi editat
la prieteni  şi iubire
la ieşitul prin cluburi la hrănitul pisicilor din faţa blocului
mă focusez pe lenevitul gratuit
mâncatul sănătos
din urzici facem supă
melcii îi aruncăm la găini
în congelator avem carne de porc pentru evenimente importante
am dat azi 90 de lei pe un router şi deja i-am uitat parola
dacă vreau să mi-l reconfigureze trebuie să plătesc benzina până la magazin şi înapoi
aşa că folosesc datele mobile
stau în pat
când pe-o parte când pe alta
beau apă de la izvor
descarc ilegal filme şi seriale
aşa nu pierd bani

vreau să plec la Viena

unde nu cunosc pe nimeni
unde n-au copaci au dunăre
în Viena acolo unde am să trăiesc singură
au câştigat eurovizionul acum câţiva ani
noi n-am câştigat eurovizionul niciodată

afară se fut pisicile

            pe gardul vecinei
şi telefonul nu-mi mai sună de două zile
            îşi face unghiile
am ajuns din nou aici
tapetul rupt 
            l-am fărâmiţat după ce-am terminat liceul
posterele cu femei în costume de baie
            şi hannibal
patul cu arcuri 
            capcana pentru beţivii neiubiţi
care îmi fute spatele deja futut
covorul de la turci
            adus de socrul maică-mii
în care simt purici şi paianjeni

am dat cu aspiratorul trei zile la rând
            păziţi-mă de nefericiţi şi viruşi
şi încă n-am luat tot praful
încă n-am adunat toată pânza de paianjen
dar aici măcar n-am unde ascunde sticlele
decât poate în dulap
printre hainele vechi ale bunicii
            care nu încap pe gura aspiratorului

degeaba tot aprind ecranul telefonului
mai bine-l arunc pe geam
să treacă maşinile peste el
să se uşureze câinii pe el
să alunece în canal
să nu mai lumineze

am să aşez un buchet de flori

pe poteca noastră din parcul rozelor

lângă tine acolo jos mai e cineva
pitită într-un colţ de sicriu
se ascunde pentru că nu ştie să ne spună pe nume
încă numără oile pe degete şi ucide orice gândac care încearcă să se urce pe corpul tău
fetiţa cu zâmbetul îmbujorat nu se recunoaşte pentru că ai ochii închişi
mestecă gumă şi plânge pentru că îi este frică de întuneric într-un mormânt adunat peste alte morminte
mâna ta şi mâna ei sunt aceeaşi
pitite într-un colţ de sicriu

fetiţa cu ochii înfometaţi îşi aprinde o ţigară
şi încă una
şi încă una
şi încă una

aceste rânduri pot fi umplute cu mizeria omenească sau cu şi mai multe găuri

timpul petrecut în starea aia de euforie s-a materializat într-o piatră la malul mării
undeva prea departe
ultimul atac de panică a durat patru ore şi o scrisoare de adio
pe care n-o va citi nimeni
am făcut mai multe din ură şi furie decât din dragoste sau răsfăţ &
nu trebuie să mă cunoşti ca sa-ţi dai seama că am puţin de pierdut
aici sau acolo înseamnă acelaşi lucru într-o lume spălată pe dos
cu greu găsesc motive pentru care să nu ţin lumina aprinsă
atunci când butelia rămâne la fel de goală ca şi mine pe dinăuntru

licenţiat în filologie

pe o foaie gălbuie din carton
mănânc pate cu roşii (fără sare)
            de două ori pe zi
azi mi-a venit ciclul aşa că mi-am permis o shaorma
raţiile se taie în fiecare zi cu 2% şi am decis să-mi ţin părul mereu prins în coadă
            (economie de apă)
vreau să fiu doctor
dar pentru asta trebuie să-mi las venele să crească
şansele sunt mici deoarece 80% din venitul meu se pierde în eter
următorul tatuaj m-ar costa cel puţin 50 lei
            compromisul este să nu am un următor tatuaj
                        pentru o perioadă
numerele şi feţele zugrăvite în liceu şi generală îmi zâmbesc în oglinzi
65% din vise le uit din cauza medicamentelor
iar cele pe care le ţin minte sunt mereu coşmaruri
gândurile fragmentate în 3 6 şi 9 se ascund printre firele de păr din canalizare
pe o foaie gălbuie din carton
fiica lui i şi e

simte-te ca acasă în acest mormânt

etajul patru aer condiţionat & perdele arse
gândeşte-te că luna este un cerc gol şi-ai să-mi vezi chipul în întuneric
tu 
            în garajul tău din buziaşului
cu fereastra spre cimitir
această plombă saturată a dat drumul la gaz
sufocă-te fetiţo şi ai să-mi simţi dragostea până-n buricele degetelor
scrie-mi un poem fetiţo şi ai să-ţi construieşti singură ieşirea din labirint

datele mi s-au calcifiat pe limbă

            pachetul tău este în curs de livrare
mă rog să nu sune interfonul
în pumni ţin strâns un trecut incert
o poantă ascunsă într-un proverb chinez &
oricât de singură am fost n-am învăţat niciodată să iubesc muştele sau şobolanii de pe scara blocului
mizeria mea e un alt fel de mizerie
telefonul vibrează
            necunoscut
sângele mi s-a închegat la colţul gurii &
trebuie să cobor 
            în două minute
am atins şinele de tren cu un singur deget
şi m-am făcut praf

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.