DIANA GEACĂR (născută în 1984) este scriitoare și traducătoare. A debutat în 2005, la editura Vinea, cu volumul bună, eu sunt diana și sunt colega ta de cameră (carte care a câștigat Premiul Național „Mihai Eminescu”). A urmat, în 2009, tot la Vinea, volumul Frumusețea bărbatului căsătorit, pentru care a primit premiul „Marin Mincu”. Este fiica regretatului George Geacăr și a poetei Ioana Geacăr. În prezent trăiește la Târgoviște.
Poemul ales pentru rubrica de azi este din volumul Frumusețea bărbatului căsătorit.

 4

 M-am oprit într-un parc pentru copii
să-mi șterg ochelarii de rimel,
să mănânc o banană – au fost o groază
de ședințe și proiecte, eu
dacă tot trebuie să te încui undeva,
m-am încuiat în baie – să mă gândesc
despre ce voi vorbi astăzi. Am ajuns prea devreme
pentru ședința de terapie.
Trebuie să învăț că nu merit favoruri.
Un nou comportament.

Copiii se dau pe tobogan, se rotesc
în hohote.
Îmi amintesc senzația:
pentru câteva minute,
lumea e un amestec colorat și fără sens
care provoacă greață.

Dintr-odată, se arată în iarbă
un fluture uriaș,
mai mare decât palmele unei fete,
cu niște culori minunate.
Pentru o clipă
ne aflam în aceeași lume,
am clipit una la alta, apoi spre el, dar
fluturele deja nu mai era.

Se face seară, iar
mamele își cheamă cu insistență
copiii la culcare. Gluga mea arată
destul de suspect,
să nu mai zic de banană.

(foto credit: https://www.facebook.com/283775116268/photos/pob.581764090/10154850561671269/?type=3&theater)

gelu diaconu

[email protected]

 

 

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment