Acesta este în primul rând un site despre artă (a literaturii în general), dar și despre artiști. Ilie Balaci n-a fost scriitor, critic, publicist sau poet în adevăratul sens al cuvântului. A fost însă un artist al fotbalului, un poet al mingii și al spiritului sportiv. Un om care, prin arta lui, ne-a înseninat viețile și ne-a adus bucurie. Cei care l-am prins jucând și l-am văzut pe stadion putem spune că suntem niște oameni norocoși. Genii ca Balaci sau Dobrin nu se nasc în fiecare zi. Un fotbalist ca Balaci se va mai naște în România poate peste 100 de ani. Sau niciodată. Fiindcă Balaci, dacă e să ne gândim, este unic. Nimeni nu va mai fi ca el.

Sunt rapidist de când mă știu și sunt mândru că Balaci și-ar fi dorit să joace în Giulești. A fost la marele nostru rival, Dinamo, dar acolo nu mai era Balaci cel pe care-l știam, ci un jucător care își încheia cariera la doar 27 de ani. Respect faptul că Balaci a jucat și a adus glorie Universității Craiova. Imaginați-vă ce-ar fi însemnat însă prezența lui în Giulești! Ar fi fost un zeu, așa cum au fost atâția alții. Dar așa a fost să fie.

Indiferent însă unde a jucat, Balaci, ca și Dobrin de altfel, era respectat oriunde se ducea. Nu te puteai supăra dacă încasai goluri sau dacă erai învins de ei. Erai doar mândru că ai fost și tu, acolo, pe stadion, să vezi încarnarea zeilor pe pământ. Balaci a fost un astfel de zeu. Am crescut cu el și l-am iubit de parcă ar fi fost rapidist. Și, poate, chiar mai mult decât atât.

Prima minune blondă a fotbalului românesc a fost Viorel Mateianu, despre care nu mai vorbește aproape nimeni în ziua de azi. A doua minune blondă a fost Balaci. Dacă există o viață de apoi, cei doi mari blonzi se vor întâlni undeva și vor continua ceea ce au început aici. Vor fi zei în panteonul fotbalului, așa cum vor rămâne și aici, în viața asta vremelnică și, nu de puține ori, păcătoasă. Drum bun, Ilie Balaci, îmi va fi dor mereu de tine, așa cum îmi este dor de Dobrin, de Dumitrache, de Sandu Neagu și de atâția alți mari fotbaliști care au plecat prea devreme.

gelu diaconu
https://www.facebook.com/omiedesemne/

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment