Petre BARBU (n. 1962) este jurnalist, scriitor, dramaturg. Absolvent al Facultății de Mecanică din Galați (1988). A debutat editorial în 1993 cu volumul de nuvele Tricoul portocaliu fără număr de concurs.
A publicat apoi romane (Dumnezeu binecuvântează America, 1995, 2016; Ultima tresărire a submarinului legionar, 1998; Blazare, Polirom, 2005; Marea petrecere, 2014; Vremea tatălui, Polirom, 2022), nuvele (Până la capătul liniei, 2012; Cățărarea în cer, 2017; Delegatul lui Petre, 2021), publicistică (Primul an de publicitate, 2013; Primul an de marketing, 2019) și teatru (Teatru, 2003; Puterea a șasea, 2020). Câteva dintre piesele sale au fost distinse cu premii și nominalizări la concursurile UNITER (Dumnezeu binecuvântează America; La stânga tatălui; Tatăl nostru care ești în supermarket; Masa puterilor noastre; Delegatul; Sufletul pereche ș.a.), multe fiind montate de Theatrum Mundi din București, Teatrul Național din Târgu Mureș, Teatrul Foarte Mic și Teatrul de Comedie din București ori produse de Teatrul Național Radiofonic, Societatea Română de Radiodifuziune sau Televiziunea Română. Romane ale sale au fost traduse în sârbă, bulgară și slovenă.
Despre volumul de proză scurtă: Carte scrisă cu sprijinul Burselor Cărturești
„În prag de pensionare, mai mulți bărbați, care au cunoscut diferite grade de eșec de-a lungul vieții, încearcă să-și salveze existența prin orice ar părea să fie o șansă pentru o viață mai bună, însă soarta are propriile socoteli, iar acestea nu coincid cu ale lor. Sub lupa unei narațiuni introspective și confesive, nu de puține ori cu un ton ironic, relațiile de familie, de prietenie, moartea, singurătatea, pierderea, alienarea și incapacitatea de a comunica sunt temele majore în viața omului plin de remușcări, invadat de amintiri și care a acumulat un bagaj de frustrări mai mici sau mai mari. Iar dincolo de lumea interioară veghează una exterioară, căreia personajele încearcă să-i supraviețuiască ocupând slujbe mărunte sau scriind piese de teatru nebăgate în seamă de niciun regizor, reflectând astfel complexitatea relațiilor umane și fragilitatea ființei în fața timpului și a pierderilor inevitabile.”
Fragmentul:
Stimată doamnă,
Numele meu este Laurenţiu Manolache şi vă scriu pe această adresă de e‑mail, culeasă de pe pagina de „Cariere“ a site‑ului companiei, cu rugămintea de a mă ajuta cu o informaţie.
În urmă cu o săptămână, am aplicat pentru un job de vânzător/lucrător comercial într‑unul din magazinele din Bucureşti, situat pe strada Măgura Vulturului. N‑am primit nicio reacţie, pozitivă sau negativă, prin e‑mail sau telefon, iar platforma digitală nu oferă o facilitate de feedback sau de urmărire a statusului solicitării mele.
Am candidat pentru locaţia cu pricina pentru că aceasta este cea mai avantajoasă pentru mine, în acest moment, fiind la un sfert de oră de mers pe jos de blocul în care locuiesc. Fireşte că aş fi interesat şi de alte magazine din zonă, mai puţin apropiate de domiciliul meu, dar m‑am gândit că e mai înţelept să nu candidez simultan pentru mai multe locaţii.
Vă rog deci să mă ajutaţi cu această informaţie: ce anume din CV‑ul meu, pe care‑l ataşez şi la acest mesaj, a determinat echipa dumneavoastră de recrutare să respingă şi/sau să‑mi ignore candidatura?
a) Faptul că sunt absolvent de studii superioare, în speţă Facultatea de Metalurgie, secţia Prelucrări Metalurgice? Aceasta n‑ar trebui să fie o problemă, căci poziţia pe care am vizat‑o este pentru studii medii şi nu implică din partea mea pretenţii salariale mai mari. În plus, aşa cum am specificat în CV, am lucrat doi ani ca inginer‑stagiar în Oţelăria nr. 3 din Combinatul Siderurgic Galaţi şi cred că experienţa mea în condiţii de muncă grea ar fi benefică pentru unul din magazinele Prima Market. Nu văd ce incompatibilitate ar fi între expertiza mea de oţelar cu studii superioare de la sfârşitul anilor ’80 şi echipa celui de‑al treilea mare lanţ de magazine de proximitate din ţară – să ştiţi că m‑am documentat asupra activităţii companiei încă de la lansarea în România, în anul 2005. În plus, activităţile din cadrul diferitelor fundaţii şi ONG‑uri pe care le‑am desfăşurat, cu întreruperi, în ultimele două decenii îmi întăresc convingerea că pot să interacţionez cu oamenii, în cazul de faţă, cu clienţii Prima Market.
b) Faptul că sunt născut în 1961? Nici asta n‑ar trebui să fie o problemă, căci, din 2021, am scris în CV, sunt curier Bolt Food – o muncă de travaliu fizic considerabil, care implică transportul de greutăţi, de exemplu, baxuri de apă minerală sau navete de bere, inclusiv pe scări, în blocuri cu patru etaje fără lift şi în blocuri cu zece etaje în care liftul nu funcţionează. Aşa cum am precizat în CV, am făcut stagiul militar la Marină, o experienţă care mi‑a consolidat psihicul, caracterul şi condiţia fizică. E adevărat, asta s‑a întâmplat în urmă cu 42 de ani. Dar ce poate fi mai provocator decât să străbaţi zilnic străzile şi bulevardele Bucureştiului pentru a onora comenzile clienţilor? Vă informez că, în calitate de curier, am avut ocazia să ajung şi la sediul central al companiei din Pipera, la ore înaintate din noapte, probabil că şedinţele s‑au prelungit cu mult peste program şi cantina era închisă. Nu este deontologic să vă dezvălui mâncarea comandată de colegii dumneavoastră, dar vă pot spune că au predominat salatele de crudităţi. Pe de altă parte, am servit şi clienţii din oraş care au comandat produse din magazinele Prima Market, în special fructe şi legume. Nu încerc să vă flatez, dar aveţi furnizori foarte buni, eu însumi cumpăr cartofi şi roşii româneşti de cea mai bună calitate, strâng din dinţi, dar nu mă uit la preţ. Vă rog să transmiteţi felicitările mele directorului de achiziţii!
c) Faptul că n‑am experienţă în domeniu? Nici asta n‑ar trebui să conteze, căci un banner de pe site‑ul companiei încearcă să mă convingă că sunteţi în căutare de inspiraţie, nu de experienţă. Da, sunt un om care crede în idei. Vă rog să mă iertaţi că mă laud, dar sunt un om cu idei, spre deosebire de prietenii mei, e adevărat, puţini la număr, pentru că, pe măsură ce am înaintat în vârstă, numărul acestora a scăzut pe nesimţite, nu invoc acum motivele. De exemplu, prietenul meu Cosmin, care este un ziarist modest şi un scriitor cvasinecunoscut de romane, mă întreabă săptămânal dacă am o idee de editorial (scrie editoriale la un ziar central ca să‑şi completeze veniturile, pentru că din romanele sale nu poate să trăiască) şi de fiecare dată îi dau câte trei‑patru idei pe care, din păcate, nu le foloseşte. (Dar asta este altă discuţie.)
Doamnă Sandu, optând pentru acest tip de job, pentru prima dată în viaţa mea, arăt că Prima Market este prima mea opţiune – dat fiind statutul meu de fan al companiei-mamă din Italia, pe care mi l‑am asumat cu mult timp în urmă, într‑un sejur la Roma. Admiraţia mea s‑a extins şi asupra magazinelor din România, al căror client fidel sunt de la bun început. Din aceste motive sunt interesat de un job la Prima Market.
Vă mulţumesc anticipat pentru răspunsul pe care mi‑l veţi oferi referitor la nedumeririle mele.
Cu stimă,
Laurenţiu Manolache
