Volumul O viață amânată. Memoriile bibliotecarei de la Auschwitz, de Dita Kraus, a apărut la Editura Polirom în traducerea lui Dan Sociu.

Viaţa extraordinară a Ditei Kraus, supravieţuitoare a Holocaustului, a inspirat un bestseller internaţional. Aceasta este povestea sa adevărată, de la ororile lagărelor naziste la fuga de dictatura comunistă şi la plecarea în recent înfiinţatul stat Israel, în căutarea unei noi patrii.

Născută într-o familie de intelectuali evrei, Dita Polach a mers la şcoală, s-a jucat cu prietenii şi nu s-a perceput niciodată ca fiind diferită – pînă la ocuparea Cehoslovaciei de către Germania nazistă. Deportaţi în ghetoul de la Terezín, apoi la Auschwitz şi la Bergen-Belsen, Dita şi familia ei au trăit ororile de neimaginat ale lagărelor, tatăl şi bunicul murindu-i în timpul detenţiei, iar mama, la scurt timp după eliberare. La Auschwitz, fata de doar 14 ani a avut în grijă cea mai mică bibliotecă din lume, alcătuită din cele cîteva cărţi pe care prizonierii reuşiseră să le salveze din bagajele celor aduşi în lagăr şi care le-au oferit atît copiilor ce aveau să fie trimişi în camerele de gazare, cît şi învăţătorilor acestora care le-au împărtăşit soarta o iluzie de normalitate într-o lume de coşmar. Dar povestea Ditei nu se opreşte la Holocaust; ea priveşte şi mai departe, la viaţa pe care şi-a reconstruit-o după război: căsătoria, plecarea din Cehoslovacia comunistă şi stabilirea în Israel, traiul în kibbutz, bucuriile şi necazurile maternităţii. O relatare extraordinară, despre o viaţă incredibilă, voinţa de a trăi şi speranţa neclintită într-un viitor mai bun.

„Faptul că am cunoscut-o pe Dita Kraus este unul dintre cele mai importante lucruri care mi s-au întîmplat vreodată.” (Antonio G. Iturbe)

Dita Kraus, născută la Praga, a fost deportată împreună cu părinţii săi în 1942, cînd avea numai 13 ani, în lagărul de concentrare de la Terezín, apoi la Auschwitz, unde tatăl ei a murit. Ea şi mama sa au fost trimise la muncă forţată în Germania, iar în cele din urmă, în lagărul de la Bergen-Belsen. La puţin timp după eliberare, mama Ditei a murit. După război Dita s-a căsătorit cu scriitorul Otto B. Kraus, care fusese şi el prizonier la Auschwitz. Au emigrat în 1949 în Israel, unde au lucrat amîndoi ca profesori. Dita Kraus este eroina bestsellerului internaţional al lui Antonio G. Iturbe Bibliotecara de la Auschwitz, iar Otto B. Kraus a scris un roman despre experienţele sale.

Cartea este disponibilă aici: https://www.polirom.ro/web/polirom/carti/-/carte/7264.

Cariera mea de cizmăriță

„O dată pe lună, un bărbat în vârstă venea să cumpere încălțăminte veche. Era un oleh chadash, un nou-venit din România, care vorbea idiș, dar nu și ebraică. Putea să comunice cu Iacov, dar cu Mimon, care știa arabă, ebraică și franceză, conversația era mai dificilă. Căra pe umeri un sac gol de iută, pe care îl lăsa să cadă pe podea, anticipând bucuros o discuție prietenească. Eu, fiind femeie, nu eram considerată un partener de conversație potrivit. Iacov nu era genul de om care să încurajeze trăncăneala. Îi rămânea Mimon.

— Unde ai învățat cizmărie? începea omul.
Yach nisst ferstayn („Nu înţeleg”).
Asta era tot ce învățase să spună Mimon.

Însă omul îi ignora declarația și se pornea să-și relateze pe larg problemele și nenorocirile: cum fusese înșelat undeva și jefuit altundeva, cum îi promisese guvernul asistență și până la urmă nu primise nimic…

Mimon încuviința dând din cap cu simpatie. Își dădea seama că omul se plânge, deși nu înțelegea nimic din ce spunea.

— Tu bun, bun. Tu ești înțeleg, reușea bietul om să‑i spună în ebraică.
Pe urmă începea să sorteze încălțămintea abandonată în movila din colț, făcând mai întâi două grămezi, iar apoi verificând fiecare pantof, gheată sau sanda dintre cele care arătau ceva mai bine. În cele din urmă le îndesa în sac și începea să se târguiască. Iacov nu era om de afaceri; știa că încălțările vechi nu valorau nimic, dar nu putea să-l dezamăgească pe cumpărător, pentru care negocierea era sufletul tranzacției. După ce se desfășura ritualul târguielii, Iacov era de acord cu oferta inițială a bărbatului și își strângeau mâinile.

Românul își punea apoi sacul plin lângă ușă, ocolea masa de lucru ca să-l bată pe Mimon pe spate și îi strângea mâna cu putere.

— Tu bun, bun, îi spunea entuziast, după care își arunca sacul pe umeri și pleca.
[…] În kibbutzul nostru trăia un chaver important, un politician ce se ducea des peste hotare în misiuni de stat importante. Considera drept o reușită extraordinară faptul că în kibbutzul nostru i se permisese unei femei să devină cizmar, o dovadă vie a egalității dintre bărbați și femei. Înaintea uneia dintre călătoriile lui în străinătate, a hotărât să mă utilizeze ca material propagandistic.

Într‑o dimineață, l-a convins pe bătrânul domn Heller, tatăl mai în vârstă al uneia dintre membrele kibbutzului, să-mi facă o fotografie la locul de muncă. Bătrânul deținea unul dintre cele două aparate foto din kibbutz. A dat ocol mesei de lucru, încercând să găsească unghiul cel mai bun și lumina cea mai potrivită, ne-a pus să ne uităm într-o parte și în alta, să zâmbim, iar în cele din urmă a făcut câteva poze.

Înarmat cu aceste fotografii istorice, ilustrul nostru chaver a călătorit în străinătate, convins că pozele cu mine aveau să fie cea mai bună momeală pentru ca diaspora evreiască să facă Aliyah și să se alăture pionierilor în noul stat Israel. Credea că o poză cu o femeie cizmar le va determina pe toate evreicele să se îngrămădească la kibbutzul nostru.

Dar n-a recrutat absolut pe nimeni. Bănuiesc că pozele cu mine au avut efectul opus. Cred că doamnele bogate din Argentina s-au speriat când m-au văzut cu trepiedul, reparând încălțări vechi, gândindu-se că, dacă vin să trăiască în kibbutz, vor fi obligate să lucreze și ele la atelierul de cizmărie.”

Cartea are 392 de pagini, costă 44,95 RON și poate fi comandată aici: https://bit.ly/2XzqsV5

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.