A apărut de curând la editura Arhipelag XXI din Târgu Mureș o monografie bine închegată, scrisă de Florina-Georgiana Olaru, un studiu complex și empatic față de viața sau de opera narativă a Gabrielei Adameșteanu. Autoarea locuiește în Târgu Mureș, a publicat poezie și cronică literară în revistele Vatra și Journal of Romanian Literary Studies și este, din 2020, doctor al Şcolii Doctorale de Litere, Ştiinţe Umaniste şi Aplicate de la Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie ,,George Emil Palade” din Târgu Mureş. Unde, sub atenta îndrumare și coordonare a profesorului dr. Iulian Boldea, a definitivat și prezentat în fața comisiei doctorale Gabriela Adameșteanu. Studiu monografic, titlu împrumutat și studiului care stă la baza volumului de față.
În Argumentul care deschide lucrarea, autoarea face următoare mărturisire, care îi definește prozatoarei discutate un profil pe cât de complex, pe atât de singular în literatura și cultura postdecembristă: „Gabriela Adameșteanu, prozatoare cu un profil epic bine conturat, cunoscută în spațiul literar autohton pentru viziunea modernă, dar și pentru notele de ironie, autoironie, pastișă, fragmentarism, care prefigurează postmodernismul, reprezintă una dintre cele mai marcante figuri din literatura română postbelică.” Fapt pentru care, autoarea folosește o tehnică aparte, cea a oglinzilor poliedrice, destul de des întâlnită la foarte mulți prozatori, care propun o privire de ansamblu a unei teme, a unui personaj sau a unor întâmplări, din mai multe unghiuri sau perspective paralele. Este exact ceea ce face și Georgiana pe parcursul cărții, atunci când, printr-un discurs care devoalează un spirit analitic, dar și unul creativ, pornește de la prezentarea unor aspecte bio-biografice ale prozatoarei, iar în paralel realizează demersuri interpretative întotdeauna elaborate și stilizate ale unor texte de referință pentru parcursul scriitoricesc al Gabrielei Adameșteanu.
Nu în ultimul rând, în majoritatea punctelor cheie de analiză și dezbatere, un alt fapt care se evidențiază este atenta coroborare a unor date de istorie literară și socială cu cele care țin de un instrumentar de teorie literară, foarte riguros prezentat și conceptualizat de către autoarea studiului, pornind de la metode de investigație hermeneutică (metoda close-reading) sau de la unele împrumutate și din domeniul psihanalizei, (metoda psihocritică, Charles Mauron).
Volumul este structurat în cinci capitole, astfel că incursiunea în universul prozatoarei ne poartă de la reperele biobibliografice (cap. I) la universul tematic al romanelor sale (cap. II), de la reperele nuvelisticii (cap. III) la statutul personajului (cap. IV), până la o analiză complexă a publicisticii (cap. V), fiecare dintre acestea axându-se, cu o finețe a observației și a interpretării mature și sigure pe punctele de vedere pe care le propun, pe „evenimentele majore din biografia Gabrielei Adameșteanu (experiența din Iowa City, accidentul devastator, activitatea sa pe cele două paliere pe care le stăpânește admirabil: proza și publicistica)”. Toate aceste elemente se desfășoară fie pe ecranul memoriei personale sau colective, fie pe cel al istoriei. Memoria și istoria, după cum ne lasă să înțelegem Georgiana, după această analiză și apropiere de personalitatea complexă a Gabrielei Adameșteanu, reprezintă cele două fețe ale unui Ianus, când umanizat, când dezumanizat, o ipostază, până la urmă, a unor vremuri în care, așa cum afirma și Marin Preda, timpul nu a mai avut răbdare.
Avem de-a face, până la urmă, cu un studiu monografic atipic, în sensul în care, dincolo de caracterul analitic și foarte bine documentat, Georgiana urmărește să scoată în evidență linia de demarcație tot mai subțire dintre naratoare și personajele sale, până acolo încât cele două universuri, cel real și cel imaginar, ajung să se contopească. Astfel, naratoarea se revendică din universul fictiv pe care l-a creat în fiecare roman sau nuvelă, așa cum personajele acesteia comunică și se comunică, călătoresc și problematizează, trecând dincolo de granițe sau limite romanești, dincolo de concepții sau preconcepții care formează o retorică, adesea carcerală, a universului totalitar sau post-totalitar înfățișat.
Pe lângă faptul că volumul conturează biografia ideii de libertate și de identitate socială, istorică, politică sau literară, acesta poate fi citit ca o mărturie despre o operă de ficțiune care de-a lungul anilor a reușit și reușește să reabiliteze statutul adevărului și al binelui, într-o lume tot mai versatilă și mai apropiată de imaginea derizoriului și a farsei.
