George Floarea este unul dintre cei mai discreți poeți pe care i-am cunoscut. Dacă despre mine Claudiu Komartin spunea la un moment dat că sunt discret, ei bine, aflați că față de George Floarea eu semăn cu un elefant într-un magazin de porțelanuri.

Îl știu de multă vreme și, spre deosebire de unii dintre noi, care am mai îmbătrânit între timp, George Floarea pare neschimbat. Are aceeași figură bonomă, vorbește puțin și la obiect, e un bun partener de discuție atunci când e în formă și, una peste alta, poartă mereu la gât aparatul lui cu care face fotografii grozave.

Pe lângă toate astea, scrie poezie. La fel de discret cum îi este firea. Și, cum se întâmplă adesea, ca să-l citez pe Radu Vancu, poezia de calitate coincide adesea cu „poezia discreției absolute”.

George Floarea concepe texte de foarte bună calitate. Volumul lui, cântec de leagăn pentru păpușa cu pleoape căzute, apărut în 2013 la Casa de Editură Max Blecher, este un argument forte în favoarea acestei afirmații. Sunt binecunoscute exigențele lui Claudiu Komartin atunci când vine vorba de apariția unui volum de poezie la editura pe care o conduce.

Iată ce spune un alt poet foarte bun, Ciprian Măceșaru, despre poezia lui George Floarea (preluat de pe coperta a IV-a a volumului mai sus amintit):

„George Floarea scrie o poezie învăluită într-o atmosferă densă, neliniștitoare, uzând de chirurgii actuale, dar mărturisind și o pulsație mazilesciană care îl face să aibă un ton mai grav decât al multora dintre tinerii poeți de azi. Respirația sa lirică este inteligentă, lipsită de precipitări, poate și datorită debutului oarecum întârziat.

«Prin labirintul dintre blocuri/ trec nepăsător cu siguranța/ celui care deține harta», spune el într-un poem. Exact așa stau lucrurile cu George Floarea: deține harta. Apare în poezia română deja format, cu siguranța celui care știe ce are de făcut și încotro se îndreaptă.”

Biografia din cântec de leagăn pentru păpușa cu pleoape căzute este foarte concisă, corespunzând exact biografiei unui autor nespectaculos și retras, însă cu un potențial nebănuit.

„George Floarea (născut în 1976) este o prezență constantă a ultimilor ani, atât în cenaclurile și atelierele active, precum Institutul Blecher, cât și pe internet, unde s-a făcut remarcat ca fotograf și poet, întârziindu-și debutul cu o răbdare mai rar întâlnită azi, pentru care merită salutat. Cântec de leagăn pentru păpușa cu pleoape căzute este o primă carte plină de merite.”

Istoria creșterii și descreșterii

tu mare
eu mic
mă țineai de mână
mă duceai peste tot
și mai erau visele tale în care ei
îți băteau la ușă desculți și în haine ponosite
și găseai pentru fiecare
o pereche de pantofi
un costum sau o rochie

eu am crescut
tu te tot micșorai
rar ne mai țineam de mână
nu mai mergeam împreună
se-ntorceau toți ai tăi
iar mulți dintre cei rămași te uitaseră

tu mică
eu deja mare
cuvintele grave
străzile tot mai strâmte
îmi vorbeai despre o călătorie
pentru că ei te așteaptă
iar aici cu greu te mai recunoaște cineva

și acum numai eu
cuvintele
străzile

 Foto feature credit: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1487631644608324&set=picfp.100000845091989&type=3&theater

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment