GIUSEPPE UNGARETTI s-a născut pe 10 februarie 1888 în Alexandria, Egipt. Până în 1905 a urmat cursurile Școlii Suisse Jacot, una dintre cele mai renumite la acea vreme din Egipt. Începe să scrie poezie încă din școală, când i-a descoperit pe Leopardi, Baudelaire, Mallarmé și Nietzsche. A părăsit Egiptul în 1912, cu destinația Paris. În drum spre capitala franceză a văzut pentru prima dată Italia. La Paris urmează cursurile lui Bergson, Bédier, Lanson și Strowski, la College de France și Sorbona. În 1914, după izbucnirea primului război mondial, se mută la Milano. Debutează cu două poeme în „Lacerba”, în 1915. După intrarea Italiei în război este concentrat ca simplu soldat și trimis la Carso, în Regimentul de Infanterie 19.

Primul volum de versuri, Il Porto sepolto (Portul îngropat), îi apare în 1916, la Udine, într-un tiraj de 80 de exemplare. După război, Ungaretti de stabilește la Paris, în Rue Campagne Premiere. În 1919 publică Allegria din Naufragi (Bucuria naufragiului), volum urmat de Sentimento del Tempo (1933), Poesie dispersi (Poezii dispersate) (1945), Il Dolore (Durerea) (1947), La Terra Promessa (Pământul promis) (1950), Un Grido e Paesaggi (Un strigăt și peisaje) (1952), Il Taccuino del Vecchio (Carnetul bătrânului) (1960) și Vita di un uomo (1969).

În timpul unui voiaj în Statele Unite, la începutul lui 1970, întreprins pentru a primi un premiu internațional de poezie din partea Universității din Oklahoma, contractează o bronhopneumonie și este internat într-un spital din New York. Refăcut, se întoarce în Italia și se stabilește în cursul lunii aprilie la Salsomaggiore pentru a se îngriji în continuare. Călătorește la Milano pentru niște controale medicale, însă moare în noaptea de 1 spre 2 iunie. A fost înmormântat la Verano, alături de soția sa, Jeanne.

Poemul de azi este extras, ca de altfel și succintul excurs biobibliografic de mai sus, din excelentul volum „Integrala poetică, Giuseppe Ungaretti, O viață de om”, apărut la Editura Paralela 45 în 2018 (traducere din italiană și note de Nicoleta Dabija).

[image_with_animation image_url=”1150″ alignment=”center” animation=”Fade In” box_shadow=”none” max_width=”100%” img_link=”https://www.edituraparalela45.ro/produs/o-viata-de-om-integrala-poetica/”]

Zboară
Amsterdam, martie 1933

Peste dune în stol nagâții
Zboară și, acea seară, prea sticloasă,
E spartă de reflexii metalice
De lumini verzi, turcoaz, purpurii.
Nagâți în coborâre care
În Sardinia au iernat deunăzi.
Îi aud cum înaintează tiptil,
Cum scotocind găsesc o râmă
Și, ca să nu o piardă, căci întunericul se lasă, țipă.
Întorși la cuib, în zorii dimineții ce vine,
Îl găsesc gol,
E prima duzină de ouă
Descoperită („Taci!” „Încet!”) de ștrengari,
Se duc cu bicicleta la Guglielmina,
Este primăvară.

gelu diaconu
[email protected]

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment