Gökçenur Çelebioğlu s-a născut în 1971 și a absolvit Universitatea Tehnică din Istanbul. Este inginer în domeniul electric, cu un masterat în Administrarea afacerilor. Poet și traducător emerit, a publicat, începând din 1990, în numeroase reviste turcești. A debutat editorial la 35 de ani cu volumul Manualul fiecărei cărți (2006). Au urmat Mormântul cuvântului (2010), Împovărat de atâtea cuvinte (2012), Moartea naturii (2014) și Smochinul gol (2016).

carturesti.ro

Poezia sa a apărut în traducere în italiană, în sârbă și în bulgară. A tradus în limba turcă numeroși poeți, de la Wallace Stevens și Paul Auster până la Igor Isakovski și Ivan Hristov.

Poemele de mai jos, precum și notele biobibliografice, sunt preluate din volumul bilingv Enciclopedia lucrurilor uitate, apărut în 2016 în Colecția ORFEU  a Casei de Editură Max Blecher (în traducerea lui Claudiu Komartin).

[image_with_animation image_url=”2339″ alignment=”center” animation=”Fade In” box_shadow=”none” max_width=”100%” img_link=”https://maxblecher.ro/enciclopedia_lucrurilor_uitate.php”]

Când beam, obișnuiam să-ți spun că sunt un copac

1. De câte ori îți scriam, rămâneam acolo pentru trei zile.

2. Îmi spuneai: „Dacă tu mănânci prune acre acolo,
eu o simt aici în dinți și-n gingii”.
Scrisul tău tremurat ca un felinar pe viscol.

3. Beam rakî roșu ca sângele, beam rakî galben.
După ce ți-am scris ție, am început să beau rakî
albastru ca cerul.

4. I-am spus brizei: „ea e un trandafir de zăpadă” –
mă refeream la tine. „Orașul subteran de la Zelve,
cea mai întinsă coardă a unei viori, vin dulce,
o schimbare bruscă în suflul vântului.”

5. Când beam, obișnuiam să-ți spun că sunt un copac.

6. Cuvintele erau singurul lucru care mă interesa,
proiectând un univers fără noapte.

7. Împreună am adus la viață lumea prin scris.

Am făcut dragoste ca să uităm denumirile lucrurilor

1.Când fluierele adormeau, obișnuiam să mă ascund
în spatele vântului și să trec dintr-o grădină în alta.

2. Stăteam de vorbă despre genunchi îndoiți, cuvinte,
clase stilistice, spectrul realității.

3. Spuneai mereu că negativul frumuseții nu este urâtul,
ci o altă frumusețe.

4. Gura ta era un templu zen, gura mea rătăcea
prin grădina lui zdrobind ierburile albe.

5. Ori de câte ori vântul făcea să cadă o castană
pe verandă sau o creangă atingea fereastra,
te retrăgeai și îți strângeai centura kimonoului.

6. Stele, câini, un regat al țânțarilor.

7. În vara aceea am făcut dragoste ca să uităm denumirile
lucrurilor.

gelu diaconu
https://www.facebook.com/omiedesemne/

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment