Așa cum poate ați observat, am renunțat la sintagma „Poezie în stare de alertă” din titlu, pentru a nu mai da prilej interpretărilor greșite. Vom merge mai departe cu varianta redusă, fiindcă uneori simplitatea poate aduce numai lucruri bune.
Astăzi îi spunem bun-venit la rubrica noastră poetei Ana Cîlniceanu. Iată ce ne-a spus în e-mailul adresat redacției: „Mă numesc Ana Cîlniceanu și uneori scriu texte care seamănă cu poemele. Nu știu dacă au vreo valoare literară, știu doar că pe mine mă ajută să le scriu. Am trimis patru din textele „de sezon”, scrise în această perioadă.”
Ca și în cazul Gabrielei Vieru, începutul este ezitant (acest „mă așez în depresie” e ușor autocompătimitor & copilăresc), însă mai departe e vorba de siguranță, de simplitate, de concizie și conectare destul de reușită la real – nu degeaba autoarea le-a numit texte „de sezon”.
***
Mă așez în depresie
ca în brațele tale puternice de înotător amator
e confortabil și am încredere
mintea mea recunoaște legănatul care o adoarme
nu mai pot să vorbesc singură
cu voce tare
în gând
e târziu
totul a fost bine deja.
#carantină
ne închidem în case și deschidem ferestrele
mai ales pe cele de video-chat
cerem, primim și oferim virtual
uităm gesturi, mirosuri, cuvinte, locuri, trasee
pantofii au devenit inutili
planurile absurde
luciditatea obligatorie
pungile de făină liniștitoare
la fel ca mirosul de spirt
din sticla care se golește în fiecare zi câte puțin
hope is out of stock
repeat after me
slowly
hope is out of stock, darling.
#staredeurgență
ne ținem în brațe unii pe alții în gând
ne tastăm îngrijorările scurt cu inima strânsă
cum ești?
ne închidem în case și ne îndepărtăm trupurile
cu frică
ne atingem mințile unele de altele
intimitatea nevăzută
ne ține încă în viață.
DIY
îmi așez halatul uscat pe caloriferul cald
aștept 5 minute înainte să îl îmbrac
atât durează să îmi confecționez o îmbrățișare
călduță, falsă și moale.