Angela Baciu revine pe www.omiedesemne.ro, de data asta cu un grupaj din volumul „Charli. Rue Sainte-Catherine 34” (Editura „Integral”, ediție româno-engleză, traducere: prof. Lidia Vianu).
Angela Baciu s‑a născut pe 14 martie 1970 în Brăila. Este poetă, prozatoare, publicistă, trainer. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi. Membră PEN CLUB România.
A publicat 18 cărţi, printre care: Maci în noiembrie(1997), Trei zile din acel septembrie (2003), Tinereţe cu o singură ieşire (2004), De mîine pînă mai ieri alaltăieri (2007), Mărturii dintre milenii (2012), Despre cum nu am ratat o literatură grozavă (2015), 4 zile cu nora (2015), mai drăguț decit dostoievski (2017) – carte scrisă împreună cu Nora Iuga, Hotel Camberi (2017), Charli. Rue Sainte – Catherine 34 (2017).
A primit numeroase premii la secţiunile poezie şi publicistică din partea Uniunii Scriitorilor din România, Filialele Iaşi, Alba, Bacău si Reprezentanța Galați.
Poezia sa a fost tradusă în limbile: franceză, engleză, maghiară, slovacă, cehă, spaniolă ș.a.
A publicat interviuri cu personalităţi ca Laurenţiu Ulici, Radu G. Ţeposu, Eugen Simion, Mircea Sântimbreanu, Mircea Zaciu, Cornel Regman, Mircea Horia Simionescu, Nora Iuga, Ana Blandiana, Nicolae Breban, Barbu Cioculescu, Alexandru George, Cezar Ivănescu, Emil Manu, Nina Cassian, Fănuş Neagu, Leo Butnaru, Adrian Alui Gheorghe, Liviu Ioan Stoiciu, Constantin Abăluţă ş.a.
În ultimii 10 ani s-a implicat în numeroase campanii umanitare și sociale pentru bătrâni, copii și persoane cu dizabilități.
***
ora 14.00
nu ştiu de ce mă gândesc acum la regele meu.
când am dat mâna cu el m‑am fâstâcit
ca un copil.
mâna grea mi‑a strâns degetele a zâmbit uşor
mi‑am dus un picior la spate
şi mi‑am îndoit genunchiul
voiam să mă fac mică
aşa ca alice în ţara minunilor
să fie vreo douăzeci şi ceva de ani de atunci
îmi plăcea să îl privesc
stătea drept în faţa aparatului de fotografiat
eu în rândul 2 cu sacou roşu
şi cămaşă cu dungi albe
fotografia asta o port cu mine peste tot.
şi mă năpădeşte mirosul
de pâine proaspăt scoasă din cuptor.
regele meu e blând
şi bun.
ora 14.05
în mijlocul străzii Rue Sainte‑Catherine
plouă torenţial oamenii se grăbesc
m‑aş ascunde în braţele mamei
sau într‑o imagine.
litere mari jucăuşe
atârnă
de o franzelă.
c‑h‑ar‑l‑i
am găsit locul potrivit.
aici nu mă cunoaşte nimeni.
ora 14.20
în toate poveştile o aud pe bunica sofia.
nu am cunoscut‑o.
dar o văd
cum intră pe uşă la charli.
câinele ei bătrân şi şchiop cunoaşte drumul
88 de riduri duc toate la casa ei.
în fiecare zi cere
baghete tradiţionale cu cereale. nimic altceva.
nu se grăbeşte. desface sacoşa albastră
de rafie şi înghesuie pâinea. deasupra aşază
poşeta cu margine metalică. la modă în timpul războiului.
mâinile îi tremură uşor.
la charli e cald
vin unii. ies alţii.
numără restul. aceleaşi gesturi
în fiecare zi. nu se teme de ploaie
câinele şchiop o păzeşte.
***
nu‑mi găsesc ochelarii
tot uit unde îi pun
ştiu că o să‑mi spuneţi
că îi am pe cap.
peste drum
muţii ăia gesticulează întruna.
ei au ochelarii la ochi.
ora 14.50
prin uşa de sticlă se văd cuptoarele de pâine
din boulangeria belgiană.
patiserul, în halat alb şi mânecile suflecate
pare că ştie ce are de făcut. e atât de serios
de parcă s‑ar pregăti de o operaţie grea.
aşază tăvile pe rafturi
le face loc altora.
îşi pune mănuşile,
scoate pâinea fierbinte
din cuptor. aburii,
ei, aburii mă duc acasă
la vatra din pământ de ţară.
închid ochii. pâinile
sar de colo colo înghesuite fiecare
îşi caută locul. unde vor ajunge azi
o rafală de vânt deschide uşa
aerul rece intră nepoftit şi geamurile se aburesc
nu mai văd nimic prin lentilele ochelarilor.
pe vârful pantofului o gărgăriţă.
ora 15.35
se opreşte în faţa boulangeriei.
numără banii şi îi dă
taximetristului.
la radio se aud acorduri de muzică reggae.
se vede mai întâi piciorul stâng
într‑un pantof roşu cu toc înalt
coboară calm.
„bonjour” se aude vocea misterioasă
femeia ridică privirea de sub pălăria mare
priveşte în jur caută ceva
nu mai sunt locuri libere
pe scaunul din faţa mea stau cărţile
şi geanta. dau să le strâng
dă din mână discret,
nu stă.
nici nu apucă să spună ceva
cutia cu tort şi punga cu baghete
sunt deja pregătite.
zâmbeşte ca pe scenă
şi iese pe uşă
trage cu urechea. nimeni nu aplaudă
e actriţă la Hollywood
cred că am văzut‑o în „dansul cu lupii”
îi spune monsieur de Burje
doamnei cu breton: …am uitat cum o cheamă.
ora 17.00
înmoi degetul mare în fundul
ceştii de cafea
cică îţi citeşti soarta
nu mă pot abţine
şi mai comand un croissant cu unt
pe uşă intră
taximetristul negru
care m‑a dus astăzi la
Galeriile Regale Saint‑Hubert.
îl cheamă Gatien
îi place să fie şofer de taxi
cunoaşte oameni îi plac
femeile cu părul lung
şi gura mare
2 batoane cu cereale şi covrigi vanilaţi
îşi caută în buzunarele rupte mărunţişul.
ora 17.25
dacă are 96 de metri
cam câte trepte trebuie să urc
până sus în turnul din Bruxelles
să scriu în cartea de onoare
să îmi fac un selfie
promit să nu mă arunc
nici de pe Turnul Eiffel
în semn de omagiu.
mâine dau fuga până la Sulina şi Ada‑Kaleh
să îmi fac rugăciunea de seară şi
să mănânc gogoşi.
la charli toată lumea
mănâncă gogoşi
cu vanilie
cu ciocolată
cu straciattela
cu vişine
cu caise
mie să nu‑mi vinzi gogoşi
că mă supăr.
trăsura cu cai albi
din centrul oraşului Bruges
îmi aminteşte
de plimbarea noastră
în noaptea aia cu lună plină
trăsura la malul apei
şi gustul de pepene roşu.
