Am citit poemele de mai jos înainte de a parcurge nota biografică pe care Ioana Redinciuc a trimis-o. Mi-a fost limpede că textele sunt bune (în ciuda unor turbulențe juvenile ostentative) și, în consecință, publicabile pe www.omiedesemne.ro. N-am fost surprins să aflu ulterior că Ioana a făcut parte din Casa de Poezie Light of ink. Tot ce se întâmplă acolo e atins de poezia bună. N-am să spun mai multe, fiindcă vreau să vă convingeți singuri de asta.

Iată ce ne-a spus Ioana Redinciuc despre ea: „Sunt studentă în anul I la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Cluj-Napoca, în cadrul departamentului de Media Digitală și Jurnalism, pe specializarea Media Digitală. Am scris poezie în liceu, în cadrul Casei de Poezie Light of ink. Pe parcursul celor patru ani am participat la diferite concursuri de poezie precum Concursul Național de Poezie „Iulia Hașdeu”, Ploiești,  Festivalul Național de Poezie „Nicolae Labiș” și Festivalul Național de Literatură  „Rezonanțe Udeștene”, unde am luat premii.  Am publicat în reviste precum „Alecart”, „Orașul” și în antologia Casa de Poezie. În prezent redactez articole și reportaje pentru proiecte ale facultății și activez în cadrul redacției revistei Universității Babeș-Bloyai, Cluj-Napoca, „Sfertul Academic”.”

a b n o r m a l

palma ta e locul meu preferat
să-mi sprijin capul
bătăile inimii sunt intime
nu la fel ca mâinile cu care
lucrezi meticulos și-mi conturezi corpul

am să-ți spun nu până rămâne pielea
ca un costum pe patul de da-uri
o să aștept să-l îmbraci când ți-e dor
să mă atingi

nu vreau să fii ce-mi imaginez
că ar trebui să fii

te îmbrățișez și când nu ești în pat
uite de asta
o să mi se pară întotdeauna ciudat
să fiu cu o altă persoană

do m i n o

din cauza tipilor ca tine se dau legi marry your rapist
și totul se duce dracului
ți-am sărutat prietenii dar nu ne pasă oricum
o să mor înaintea ta și toate păcatele vor fi anulate
ca o tranzacție refuzată la bancomat în
toiul nopții când cauți
să-ți scoți banii pe care-i datorezi dealerului tău
te amenință cu moartea mai urât decât
securiștii

dacă aș putea să mă întorc în amărâta aia de noapte
să-ți întorc spatele cum o fac prietenii din liceu
te-aș lăsa cu frica și cu disperarea
te-ar devora de viu până la măduvă
mi-ar da o ureche și un ochi și ți-ar scuipa inima
în cazanul cu șobolani din care te-ai târât cu toate
anomaliile & bolile
în capul meu

pe google scrie că o inimă frântă poate avea complicații
declar epidemie de cretinitate morbidă
și mă culc cu altul

f uel

n-o să înțeleg niciodată satisfacția adulților de a
arunca vorbe grele de parcă ar juca darts
se găuresc unii pe alții până țâșnește
sângele frustrărilor unei căsnicii nefericite
de ce nu ne putem trimite jumătăți de fețe să facem
un androgin al iubirii timpurii

refuzul de a te întoarce în sânul problemelor nu dă
dovadă de lașitate & nici de curaj
poate ai acceptat să-ți faci un bine

îmi place să cred că fac parte din generația care țipă
până când plămânii afectați de mizeriile corupției
ies din torace și protestează mai departe generația care
suferă și spune
e greu să înțelegi cui îi pasă cu adevărat

p r o p r i e t ă ț i  n o i

îmi cântă valeria stoica în surdină
de câteva zile mă tot gândesc
cum n-am să mai dau niciodată peste tine
oricât de bună ar fi soarta cu mine
cu moartea în doi pași două linii
și

oricât de
mică ar fi lumea
tu rămâi amintirea aia

îndoită & uzată
sufletul caută în tot ce nu-i acolo
mi se face dor & vara asta e
totul mai puțin tu cu sclipiri
și caniculă-n buze

uneori noaptea
când mă bag în pat îmi zboară gândul
la cât de ciudat pare că oamenii dorm
cu șosetele în picioare
și de dragul tău
le dau jos

a ditched bullet

în baie miroase a cafea șosetele
se lipesc de gresie
de câteva luni uit să-mi curăț
tenișii

mă atrage respingerea
nonsensul e până schimb mediul
mi se termină bateriile la fel de repede
listele de filme văzute
se schimbă-n tăieturi

zici că ai cei mai frumoși ochi
din lume vezi tu
apeși butonul stand-by
o tipă așa mișto un băiețaș de cartier
cu mommy issues
mergi la creșă crești toți băieții
cu probleme în gestionarea emoțiilor

nimeni nu trece peste
pofta de carne fragedă

cliffhanger

moartea e ca un punct & o virgulă
de asta încă o văd peste tot
umblă printre noi cot la cot
se târăște în inima mea și-mi smulge
iubirea de sine mă calc în picioare
cu fiecare zâmbet aruncat
la gunoi

orașul ăsta e infect & paralizat într-un
dom de regrete boala curge prin
fețele tuturor vă urăsc pe toți
pe cât de creștini pe atât de
încruntați blocurile comuniste
sunt îmbâcsite

o doamnă scapă cărțile & murmură un
scuze parcă obligat să iasă din gura ei

ca un copil răsfățat care nu a primit
jucăria aia scumpă
din benzinărie

shapes

am decis să fac o listă cu tot ce
nu merge între noi &
aș ucide mai mulți copaci decât
cei care au ars în pădurea amazoniană

toate clădirile de patrimoniu național s-ar scurge
în cerneala pe care aș întinde-o grăbit și tu
te-ai uita la mine ca în prima zi

mă vreau pe mine cel mai mult din lumea asta
știu că nu mă pot avea
decât moartă după tine

Foto main: ©Gabi Roşu

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.