Savu Popa revine pe www.omiedesemne.ro cu texte proaspete, numai bune pentru a ridica moralul în dimineața asta mohorâtă din București. Pentru cei care nu sunteți familiarizați cu autorul, am să reiau notele biobibliografice din postările anterioare.

Savu Popa s-a născut pe 15 februarie 1991 în Sibiu. Poet şi profesor de limba română în județul Sibiu. Membru al cenaclurilor Zona nouă, în studenţie, şi al cenaclului online Qpoem.

A debutat cu poezie, în revista Euphorion, în anul 2004. I s-a publicat poezie în revistele Zona nouă, Euphorion, Ateneu, Familia, România literară, Qpoem, Banchetul, Sintagme literare, Lumină lină, Discobolul, Actualitatea literară etc.

Volume de poezie: Ipostaze, Editura „Paralela 45”, Pitești (colecţia Avanpost), 2017; Noaptea mea de insomnie, Editura „Cartea Românească”, București (colecția Cartea de poezie), 2018.

***
Să te îndrăgostești
Înseamnă
Să treci
Pe fusul orar
Al altei inimi.

***
În acel vis, creierul meu
Era
suprafaţa unui câmp
Înflorit,
Luminat anemic,
Peste care
Cineva
Tăcut,
Împrăştia
Cenuşa
Dintr-o urnă
Veche

***
Sub pielea mea apar noi organe /
Aud prin mai multe simțuri /
Văd mai bine când irisul, corneea ard ca niște meteoriți care se consumă înainte de a ajunge la sol./
Șirul stricat al furnicilor semănă cu o venă spartă, îți simți sângele împrăștiat în interior./
Îmi aşteptam geamănul să vină să vadă ce mai fac, cum mai e, ce se mai întâmplă în galaxia lui./
Gândurile îmi vin cu viteza desprinderii unei bucăți din zidul în preajma căruia am crescut. /
Nimic nou deasupra soarelui.

***
Peretele, o piele îmbătrânită la atingere,
Mâna ştergând anumite
Detalii din vreun tablou,
Aerul, la cel mai mic zgomot
Se face cioburi,
Imaginile din toate pozele
Strânse până acum
Întorcându-se
În aparate
Ca oasele, şlefuite de lumina soarelui
reintrând în pământul lor,
Uimirea la gândul
Că acest cer nu e decât
Masca
Cerului adevărat,
Răbdarea de a te întoarce
În urmă, să revezi umbrele
Pe care le-ai avut zilele trecute,
Să stai printre ele, atent,
selectând pe acelea
Pentru următoarele zile
Fără soare.

Poezia
Scrisă acum,
E flacăra unei brichete,
Strânsă în pumnul umed
Al fetiţei traversând
Piaţa unui oraş mare,
Spre celălalt capăt al lui,
Prin lapoviţă, întuneric înecăcios,
Cioburile aerului, în urma ei,
Ca petalele se aştern.

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.