Nu e întotdeauna cel mai simpatic tip. Pare uneori un personaj din South Park, cinic și dizolvant. Sau un minion supărat și răutăcios. Dar e doar o confuzie, un amestec inadecvat de planuri. Pare așa fiindcă are un stil diferit. Spune lucrurilor pe nume într-un mod abrupt și impenitent. Chestia asta îi deranjează pe unii și îi face să se întrebe: cine mai e și ăsta, de-mi vorbește pe tonul ăsta?

E arogant și sentimental ca un suporter al Rapidului ce este. Exuberant la victorie, mefistofelic și îmbufnat în momentele complicate, se aruncă uneori cu capul înainte în proiecte privite cu scepticism de pe margine. A readus în lumea profană un brand, www.hyperliteratura.ro, pe care Marius Ianuș îl băgase sub patrafir. Nu mulți i-au dat șanse. Mărturisesc că nici eu. Asta pentru că făceam greșeala de a amesteca planurile de care vorbeam, întrebându-mă: cine e Andrei Ruse pe lângă Marius Ianuș?

N-am avut mereu cea mai bună relație. Absențe prelungite, turbulențe verbale (mai ales în perioada poezie.ro, când ne contram din cauza unor poeme despre care azi nu se mai știe nimic – ceea ce îmi dă o dreptate târzie), împăcări melancolice. Mi-a respins cărțile la editura pe care a înființat-o, ceea ce m-a făcut să scrâșnesc filozofic: crede că le știe pe toate! Un îngâmfat, un ageamiu într-ale literaturii, un tip cu intuiții proaste! Pe urmă însă, când m-am calmat, mi-a revenit înțelepciunea și m-am întrebat retoric: dar dacă are dreptate?

A făcut lucruri de un curaj incredibil, sinucigașe pentru o afacere, ca să schimbe politicile editoriale. A publicat doi autori, Octavian Soviany și Radu Aldulescu, despre care orice aș spune ar părea de prisos. A urnit mașinăria din loc cu eforturi mari, cu nopți pierdute, cu pachete de țigări băgate ca supliment, cu „ups-urile și down-urile de rigoare”, așa cum spune pe facebook într-o postare de acum câteva ore. Și e hotărât să meargă mai departe.

Îl înțeleg. De ce? Fiindcă și eu mă aflu într-o postură (aproape) similară. Am pornit acest site, www.omiedesemne.ro, și sunt bântuit de toate incertitudinile. Mă agăț de el cu încrâncenare, ca înecatul de pai. Sunt hotărât, ca Andrei, să merg mai departe, chiar dacă asta mă va duce la un moment dat cu capul direct în stâlp. Ce va fi mai încolo, vom vedea.

Nici el nu trece cu editura prin cele mai bune momente. „Vara n-a adus semne prea bune pentru Hyperliteratura (bine, știam ce mă așteaptă). Lume puțină la evenimente, vânzări căzute în freză, o campanie de crowdfunding (aproape) eșuată, care ne dă și mai tare peste cap” zice în postarea respectivă. E unul din momentele alea care au o încărcătură decisivă. Am învățat însă că nimic nu e, până la urmă, decisiv în viață. Totul e curgere, un eveniment îi urmează altuia, după turbulențe urmează liniștea, ieșirea la liman.

Dacă aș fi un altul aș reproduce titlul ăla imbecil al romanului „de succes” al lui Andrei Ciobanu: „Suge-o, Andrei!” Dar nu sunt un altul, așa că mă rezum să spun doar atât: „Hai, mă Andrei, că se poate!” O să vină și vremea când o să stai în absinteria de la Praga și o să dai interviuri despre ce înseamnă să ai succes. Dar un succes venit ca urmare a exact ce faci acum, rezultat din principiile pe care le-ai adoptat când ai pornit la drumul ăsta. Asta pentru că, nu-i așa, nu ești și nici nu vei fi „un alt editor”. Dansul nu s-a terminat, iar proiectele, cu bune și cu rele, vor merge mai departe. Keep in touch!

 

(foto credit: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1547552181926773&set=picfp.100000160196141&type=3&theater)

 

gelu diaconu

[email protected]

 

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.