Așa cum spuneam într-un material anterior, l-am întâlnit la standul CDPL pe domnul Pascu Stoica, tatăl lui Sorin Stoica. La îndemnul discret al lui Cristian Cosma, am îndrăznit să-i pun câteva întrebări. Un pic reticent la început, domnia sa a fost de acord în cele din urmă să-mi spună câteva lucruri despre fiul său, de la a cărui dispariție au trecut 13 ani.

Pascu Stoica

Domnule Stoica, ce sentimente vă încearcă atunci când vedeți că Sorin nu a fost uitat și că, dimpotrivă, cărțile lui sunt din ce în ce mai actuale?

Noi ne bucurăm că n-a fost uitat. Pentru noi e cea mai mare satisfacție. Soția mea pentru asta trăiește.

Cristian Cosma s-a ocupat îndeaproape de cărțile lui…

Noi de-aia și venim când ne anunță, ca să vedem și noi ce mai e pe-aici, pe la stand.

Durerea pierderii lui Sorin probabil nu va dispărea niciodată, însă poate puteți privi lucrurile cu mai multă detașare acum…

Cum se spune, viața merge mai departe, și asta datorită lui. Noi am mai avut o fată, care a murit la naștere. Toată speranța era în Sorin. La 27 de ani s-a spulberat totul. Faptul că oamenii nu l-au uitat ne mai ține. Vedeți, sunt atâția ani, totuși… Sunt 13 ani care au trecut… El, în 27 de ani, a scris cât alții într-o viață.

Ziarul local din Câmpina a rezistat cât a scris el acolo. După ce n-a mai scris, s-a terminat. Câmpinenii cumpărau ziarul ca să-i citească articolele.

Lucrurile merg înainte și trebuie să vă trăiți viața, chiar dacă este foarte greu…

Domnule, eu cât de cât mă mai țin pe picioare. Soția mea e mai la pământ, dar am avut grijă de ea, să aibă o preocupare, să citească, să vadă, să audă… Eu sunt nevoit să ies din casă după cumpărături, după tot ce trebuie. Eu sunt baza. Noroc că sunt eu sănătos.

Vă doresc multă sănătate amândurora!

Mulțumesc, și dumneavoastră la fel.

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment