Miruna Romanciuc a apărut în mai multe rânduri cu poezie pe O Mie de Semne. A studiat medicina la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București. A publicat poeme în revistele online Noise Poetry, Parnas XXI, Euphorion, Echinox, Opt motive, Revista Monitorul de Poezie și în grupurile literare Jurnal Poetic, CLUBUL QPOEM – atelier poetic popular. În prezent este medic rezident neonatologie.

*
râsetele noastre sunt niște baloane cu heliu
pe tavan 𝘩𝘢𝘱𝘱𝘺 𝘢𝘯𝘯𝘪𝘷𝘦𝘳𝘴𝘢𝘳𝘺 𝘵𝘰 𝘰𝘶𝘳 𝘦𝘺𝘦𝘴 𝘭𝘪𝘬𝘦 𝘣𝘢𝘵𝘩𝘵𝘶𝘣𝘴 𝘧𝘰𝘳 𝘵𝘩𝘦𝘴𝘦 𝘣𝘰𝘥𝘪𝘦𝘴
privirile ni se ating la fel ca umerii în autobuz
și pielea ta trece prin pielea mea pentru că
e algoritmul ei
ne-am desfăcut mințile ca pe niște perechi
de blugi am făcut dragoste și aici
în craniile noastre

*
𝐧𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐳𝐢𝐦 𝐮𝐧 𝐩𝐢𝐜 î𝐧𝐚𝐢𝐧𝐭𝐞 𝐬ă 𝐧𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐳𝐢𝐦
𝐜𝐮 𝐚𝐝𝐞𝐯ă𝐫𝐚𝐭 imaginea asta cu noi e o pungă cu șuruburi. fixăm pereții
de dimineață în jur fără să fie vreodată frig, o cutie în care să pui lucrurile alea
care seamănă cu niște inimi de rezervă (ți le-ai imaginat de multe ori
când te gândeai că poți muri la întâmplare chiar înainte
să fii tu însuți). absența lor ți-ar smulge fața cu totul
și nu aș mai putea să văd când ești exact mijlocul distanțelor cumulate
dintre singurătățile mele. e totul un instinct
de a rămâne așa cum ești. ochiul tău se sparge deasupra mea
și lasă un cer propriu să atârne pe față
la nevoie

*
m-am trezit de ceva timp
între mine și dimineața asta fluidă
sunt pleoapele tale închise până târziu

𝘯𝘰𝘵𝘩𝘪𝘯𝘨’𝘴 𝘨𝘰𝘯𝘯𝘢 𝘩𝘶𝘳𝘵 𝘺𝘰𝘶

când deschizi ochii
realizez că imaginea mea
e primul lucru pe care îl percepi
mă simt ca primul cuvânt
spus de un copil

𝘯𝘰𝘵𝘩𝘪𝘯𝘨’𝘴 𝘨𝘰𝘯𝘯𝘢 𝘩𝘶𝘳𝘵 𝘺𝘰𝘶

pleoapele tale în care s-a strâns noaptea
adună doar corpul meu din tot ceea ce-ți
oferă câmpul vizual
și mi-aș dori ca asta să însemne că
te-ai odihnit suficient
îți așez mâinile pe fața mea
e singurul mod în care-mi spăl fruntea
de tot timpul folosit
să mă îngrijorez

𝘯𝘰𝘵𝘩𝘪𝘯𝘨’𝘴 𝘨𝘰𝘯𝘯𝘢 𝘩𝘶𝘳𝘵 𝘺𝘰𝘶

mă îmbrățișezi și brațele tale
trec prin lumina de dimineață
ca printr-o hologramă
închizi ochii și știu că asta înseamnă
că te delimitezi de momentele liniștite

𝘦𝘹𝘤𝘦𝘱𝘵 𝘺𝘰𝘶𝘳𝘴𝘦𝘭𝘧

*
important e să decojești încordările dintre omoplați ca pe niște portocale
pune-le în blender și dă totul
shot

urlă cu zâmbetul tău la tot ce îți face rău
și nu-ți cere scuze
important e să-ți așezi noaptea pe piept
ca pe un nou-născut
să-l hrănești cu numele tău

cheamă-i sângele negru
în corpul tău și vezi dacă
trăiește și vezi dacă
trăiești

*
ne mișcăm și noaptea se încâlcește pe oase
ca părul lung al unei femei căreia
nu-i vezi niciodată fața când calcă luminile ca pe o grămadă de scoici
îmi țin ochii în ochii tăi ca într-o cutie de cadouri. îți ții mâinile
în mâinile mele și smulgi frigul ca pe o buruiană. mergem pe străzile înguste
de la Romană, umerii ni se ating ca două plăci tectonice
spun cuvinte care se deschid în gura ta ca niște porți de fier
în fața cărora ai așteptat fără să știi de ce
nu regreți nimic
nu regret nimic

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.