Florin Dumitrescu a publicat o etnografie a piețelor agroalimentare din Bistrița și Năsăud în volumul Culese din rural coordonat de Valer Simion Cosma și Emanuel Modoc (Editura ULBS, 2022). Concluziile teoretice ale cercetării sale au apărut în limba engleză în The Journal of Urban Anthropology (20, 2022). Antropologul, lector al Universității Transilvania din Brașov, avertizează asupra tendinței de dezumanizare a piețelor din România, sub pretextul modernizării acestora. El face publică scrisoarea pe care i-a adresat-o primarului Bistriței, vizându-i totodată și pe ceilalți edili de municipii cuprinși de febra „amzificării”.
Domnule Primar Ioan Turc,
Domnule Administrator al Piețelor din Bistrița,
Domnilor Consilieri,
După cum știți, Piața Decebal are o îndelungată tradiție. Pe arealul ei actual era amplasat târgul de vite din afara zidurilor cetății. De aceea, vocația acestei piețe este, de secole, de a asigura o legătură vitală cu ruralul învecinat. Acest specific s-a continuat și s-a păstrat până în ziua de azi.
Modernizarea Pieței Decebal era o idee care plutea în aer de anul trecut, când am etnografiat agropiețele din Bistrița și Năsăud, împreună cu fotograful Hervé Bossy, în cadrul unui proiect de cercetare a ruralității condus de Valer S. Cosma. Hervé și cu mine am avut privilegiul de a fi îndrumați în demersul nostru de către domnul primar Ioan Turc și alți lucrători din primărie. Domniilor lor le dedicăm contribuția noastră la volumului „Culese din rural” apărut între timp la Editura ULBS.
În urma cercetării, am desprins câteva idei, pe care îmi permit să le fac publice, cu trimitere și către alte municipalități din țară, ale căror ambițioase planuri de modernizare poate că nu concordă întocmai cu dorințele cetățenilor. Or, cum cercetările noastre pot ține loc de consultare publică, îi îndemn pe toți primarii să țină seama de următoarele observații.
Piața Decebal este mai mult decât un loc de vânzare-cumpărare. Asemeni tuturor piețelor din lume, Decebal este un spațiu al socializării și al „comerțului de idei”. Între cele două sectoare ale pieței exista un spațiu liber, aparent lipsit de utilitate, întrucât nu conținea tarabe. La anumite ore ale după-amiezii, acest spațiu „viran” era cel mai animat și mai viu din întreaga piață. Aici se întâlneau bistrițenii și puneau țara la cale, făceau și desfăceau mici afaceri, aranjamente, cumetrii. Unii rămâneau ore întregi cu sacoșa goală, uitând de cumpărături. Este important ca viitoarea amenajare să nu piardă din vedere această componentă sociabilă a pieței și, dacă se poate, să o pună mai bine în valoare.
Piața Decebal ni s-a prezentat ca prezintă o piață „dosită” sau „obscurată”, printr-un stil de amenajare urbană tipic anilor ʼ80-ʼ90, care favoriza spațiile de desfacere așa-zise moderne, precum supermagazinul Decebal, cu fațadă la bulevard. Piața era tratată cu dispreț, ca fiind un lucru de rușine, înapoiat, ca o rudă săracă de la țară. Între timp, marele supermagazin cu firmă impunătoare a ajuns un vestigiu pustiu, o stafie a unei perioade revolute, dar piața continua să fie dosită, practic invizibilă pentru un vizitator din afara orașului.
Intrarea în piață se făcea printr-o străduță laterală și era dominată de un supermarket care etala, chiar la intrare, legume și fructe. Un cumpărător grăbit, care nu căuta neapărat calitatea și prospețimea produselor, avea mai multe șanse să le cumpere de la supermarket. Marele retail nu i-ar putea amenința pe producători români din piețe, dacă autoritățile ar respecta prevederile europene care împiedică acest tip de concurență neloială.
Noua amenajare a pieței ar trebui să repună piața în drepturi, ca germen primordial, cu tradiție de secole, generator al întregului vad comercial de astăzi.
Sunt sigur că noua amenajare va găsi soluții mai bune pentru micile hale de carne, lactate și pescărie. Sunt sigur că va fi un spațiu mai igienic și mai sigur din punct de vedere sanitar. Important este să se învețe din greșelile care s-au făcut în cazul altor modernizări care s-au transformat, din păcate, în gentrificări brutale. Bucureștiul este plin de exemple proaste: Piața Amzei (de unde noțiunea de „amzificare”), Crângași, Progresul, Norilor etc.), contrabalansate de un singur model de „așa da”: Oborul.
Este important ca seniorii să nu fie siliți să urce cu liftul sau cu scările rulante (practica ne învață că acestea se strică de mei multe ori decât ne-am dori). Este important ca micii producători să nu fie alungați prin taxe mai mari: această măsură ar introduce verigi intermediare și ar lungi un lanț al trasabilității pe care ni-l dorim cât mai scurt.
Este important ca Piața Decebal să rămână un spațiu al umanității și solidarității.
Nu uitați! Piețele sunt ale oamenilor!
