Jim Carroll s-a născut pe 1 august 1949 într-o familie de descendenți irlandezi. Și-a petrecut copilăria în Lower East Side, New York. Când avea 11 ani familia s-a mutat în Inwood, Upper Manhattan. În toamna lui 1963 a intrat la o școală publică, însă curând a fost cooptat cu o bursă în cadrul unei instituții de educație de elită, Trinity School, unde a studiat între 1964-1968.

Jim Carroll a fost o vedetă a baschetului în școală, însă în același timp a devenit dependent de heroină. A încetat să consume în 1970. A trecut, pentru scurte perioade, prin Wagner College și Columbia University. Ca scriitor a fost influențat de Frank O`Hara, Rainer Maria Rilke, Allen Ginsberg și William Burroughs. Căsătoria lui cu Rosemary Carroll a sfârșit cu un divorț, însă cei doi au rămas prieteni.

Când încă era în școală, Jim Carroll și-a publicat prima colecție de texte poetice în volumul Organic Trains. Din 1967 poeziile lui au început să apară în revista The World. Curând, textele semnate de Jim Carroll au fost publicate în reviste prestigioase precum Paris Review sau Poetry.

În 1970 și-a publicat al doilea volum,  4 Ups and 1 Down. A început să lucreze pentru celebrul Andy Warhol. În 1973 a publicat colecția de poeme intitulată Living at the Movies.

În 1978 a publicat celebrul volum autobiografic The Basketball Diaries, care a inspirat filmul cu același nume. Din distribuție au făcut parte, printre alții, Leonardo di Caprio și Mark Wahlberg. Jurnalul evocă adolescența frământată a lui Jim Carroll, dependența de droguri, experiențele sexuale pe care le-a trăit între 12 și 16 ani, precum și cariera de baschetbalist din școală.

În 1987, Jim Carroll și-a publicat al doilea jurnal, intitulat Forced Entries. The Downtown Diaries 1971-1973, care continuă autobiografia începută în The Basketball Diaries.

În 1978, după un nou episod legat de consumul de droguri, dorind să o ia de la capăt, Jim a format trupa The Jim Carroll Band, un grup new wave – punk rock. Albumul de debut din 1980 s-a numit Catholic Boy, iar single-ul de promovare People Who Died. Titlul este inspirat de un poem al lui Ted Berrigan.

Jim Carroll (poza de aici)

La mijlocul anilor 80, Jim Carroll s-a întors la scris „cu normă întreagă”. Începând din 1991 a avut mai multe lecturi publice din romanul său, The Petting Zoo.

Jim Carroll s-a stins pe 11 septembrie 2009, în casa lui din Manhattan, din cauza unui infarct. Avea 60 de ani. Slujba de înmormântare a fost ținută la Our Lady of Pompeii Roman Catholic Church în Carmine St din Greenwich Village, unde și este înmormântat.

Notele biobibliogafice au fost preluate de pe Wikipedia, iar textul de mai jos din volumul „Locul nimănui. Antologie de poezie americană contemporană” (Cartea Românească, 2006). Poemele lui Jim Carroll au fost traduse de Adrian Sângeorzan și Alina Savin.

Paradoxul final al lui Zenon

Mă odihnesc pe lucitoarele câmpuri de sare, țesând embleme pe îndurarea mea. Un fum malign se ridică de pe vârfurile munților îndepărtați; fâșii de azbest fierbinte mi se lipesc de piept. Urmăresc zborul unui singur vultur pierzându-se într-un nor. Ochii îmi sunt uscați și fisurați, ca această bucată de deșert ce mă-nconjoară din toate părțile, nesfârșită în propriii mei ochi. Un grec bătrân pe care îl cheamă Zenon trage după sine o sanie și îmi ține prelegeri în timpul mișcării. Primul pas, insistă el, nu poate fi făcut niciodată… jumătate de distanță va rămâne întotdeauna înaintea ta. Nici timpul, nici viteza, nici încăpățânata îndurare nu pot schimba nimic. La fiecare pas al ascensiunii sau căderii sale, săgeata aflată în zbor e moartă… nu se mișcă, dar se odihnește perioade tot mai lungi… precum stelele și planetele văzute printr-un ochi ce se-nchide. „Chiar și atunci când străpunge ținta în centru, totul rămâne doar o iluzie”, continuă el, „ținta însăși e o minciună, nici tu nici eu nu vom părăsi vreodată locul acesta”.

Foto credit Jim Carroll:  https://open.spotify.com/artist/0YP0h4AfcfQ2RIIBM5TR2p

Patreon - O mie de semne

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment