Mormântul lui Daniel Turcea de la Mănăstirea Cernica
Mormântul lui Daniel Turcea de la Mănăstirea Cernica

Am pornit la drum ca să fac reportajul într-o zi neguroasă de februarie, în 2015. Nu eram prea încrezător, în principal din cauză că știam puține lucruri despre Daniel Turcea. Poetul murise în 1979, iar informațiile din spațiul public erau destul de precare pentru a face mai lesne un „cap de pod” spre urmele sale pământești.

Primul pas l-am făcut, împreună cu fotoreporterul, la ultima adresă unde a locuit, pe strada Baba Novac din sectorul 3. O placă memorială, montată la intrarea în scara blocului, ne-a arătat că ne aflam în locul potrivit. Am sunat la uşi, am întrebat, iar toate drumurile au dus către fostul administrator al blocului, domnul Comşa. O vecină ne-a spus că, bătrân fiind, se odihneşte după-amiaza şi nu primeşte pe nimeni decât după ora 17.00. Am plecat, aşadar, spre Cernica, unde Daniel Turcea este înmormântat.

Pe aleile Mănăstirii Cernica am întâlnit un preot care ne-a spus unde se află mormântul poetului. Am mers acolo, am făcut poze, după care ne-am întors. Ceva totuşi lipsea. Preotul tocmai făcea o slujbă de sfinţire unui automobil, sub privirile smerite ale proprietarului. Am aşteptat, cuviincioşi, să se încheie ritualul, după care l-am abordat din nou pe prelat. „Mai multe lucruri puteţi afla de la părintele Ignatie, care o cunoaşte pe sora poetului şi are legături mai strânse cu familia.” L-am găsit pe părintele Ignatie Grecu la biserica din incinta Mănăstirii Cernica.

Știind cât de reticenți sunt în general preoții cu presa, am dat drumul reportofonului și l-am camuflat în buzunarul gecii. Iată ce-am putut să recuperez din spusele părintelui Ignatie Grecu (transcriu materialul așa cum e, needitat, fiindcă sunt pasaje care n-au putut fi reproduse din cauză că părintele vorbea aproape în șoaptă deoarece în biserică lumea se spovedea și era în general o atmosferă cucernică):

Blocul in care a locuit Daniel Turcea
Intrarea în scara blocului unde a locuit Daniel Turcea. În dreapta, deasupra unui contor de gaze, se află placa memorială.

„Şi Virgil Mazilescu este înmormântat aici, la Cernica. Nu l-am cunoscut pe Daniel. El a murit în 1979, eu am venit în 1984. Am avut ocazia să vin la înmormântarea lui, dar nu am putut veni. Eram la Brăneşti. Profesorul Aureliu Goci a venit cu nişte elevi şi mi-a spus dacă nu vin şi eu. Nu mai ştiu ce s-a întâmplat, de nu am mai venit. După aeea, când am venit la mănăstire în 1984 am stat chiar în casa de lângă mormânt, unde acum este sala de mese. Am stat şapte ani acolo.”

„La mormântul lui venea deseori mitropolitul Bartolomeu Anania. El îl cunoştea pe Daniel mai dinainte şi tot el a dat girul publicării volumului «Epifania». Era director Marin Preda la Cartea Românească. Părintele Anania a mărturisit: «Eu am fost naşul literar privind volumul Epifania.» Marin Preda l-a întrebat pe părintele Anania: «Ce înseamnă asta, Epifania?» Iar el i-a spus că este o arătare, deci nu e un termen religios. Aşa a apărut Epifania. Atunci, orice avea legătură cu religia se oprea de la publicare.”

„Părintele Anania fiind arhimandrit – după Revoluţie l-au ales mitropolit – de câte ori venea… era o bancă lângă clădire. Venea şi se aşeza acolo. Eu auzeam ceva, cu cine mai vorbea, mai fuma o ţigară, mai discuta acolo… Eu am avut nişte cărţi şi mă duceam şi i-am cerut autograf, chiar am unul din septembrie 1988. Venea şi se reculegea acolo, pe bancă, stătea liniştit. După aceea pleca, mergea spre Bucureşti.”

„Interesant este că Daniel a fost adus – mărturiseşte chiar sora lui în cartea pe care a scris-o, este o biografie a poetului – deci el a venit la Cernica la părintele Arsenie Papacioc. El a venit cu gândul să se «răfuiască» într-un dialog filozofic, iar părintele Arsenie l-a luminat. Şi a spus: «Gata, s-a terminat! Acum sunt al lui Hristos! S-a terminat cu Entropia, acum trebuie să dau altă carte care să ierte toate păcatele!» Aşa a scris Epifania.”

„El a fost bolnav de leucemie.”

„Una dintre surorile lui Daniel Turcea este la Mănăstirea Cristiana, despre care am auzit că se află prin Pipera. Am cunoscut-o, vine mereu pe aici, pe la Cernica. Pe mama lui Daniel nu am cunoscut-o. Pe sora cealaltă, care este avocat, o ştiu. Am văzut-o o dată când a venit aici, la mormântul lui Daniel, dar n-am stat de vorbă cu ea.”

„Eu am cunoscut poezia lui. A scris o poezie într-adevăr extraordinară.”

„Sora poetului, după ce acesta a murit, i-a dat nişte manuscrise lui Bartolomeu Anania. După ce a murit mitropolitul au rămas, iar Aurel Sasu de la Cluj a scos o carte.”

„Eu îl consider, în ceea ce priveşte poezia mistică, mai mare decât Nichita Stănescu. El a atins nişte lucruri foarte interesante. Nichita Stănescu a bâlbâit, aşa…”

„Mărturiseşte sora lui, în biografia pe care a scris-o, că Daniel a zis să ne rugăm pentru toţi poeţii care nu vor să ia legătura cu biserica. Era un sufletist mare.”

„Daniel venea la părintele Benedict şi se spovedea, fiind trimis de Ioan Alexandru. Nu ştiu dacă acest lucru este consemnat undeva. Noi am găsit în arhiva părintelui Benedict un bilet semnat de Ioan Alexandru în care scria: «Îl trimit pe Daniel să se spovedească.»”

„Daniel a avut o viziune. El a trăit o perioadă boemă. Făcea parte din grupul oniriştilor, cu Ţepeneag, Dimov… Scria sub impulsul drogului, al băuturii. A fost o perioadă subterană, neagră de tot. A avut un vis în care i s-a arătat o biserică. I-a spus surorii sale: «Eu o să caut biserica asta!» A căutat-o ani de zile biserica asta. Pe urmă, în sfârşit, a găsit-o: biserica Elefterie. Exact cum i s-a arătat în vis, aşa a văzut-o şi a zis: «Asta este!» Atunci a spus că trebuie să caute un preot ca să se spovedească. Aşa s-a dus la părintele Arsenie Papacioc.”

„Nu ştiu dacă l-a cunoscut pe Bartolomeu Anania personal, dar Bartolomeu i-a cunoscut poezia aflându-se în biroul lui Marin Preda, care i-a zis: «Părinte, ce părere ai, că matale eşti preot şi ştii. Ce părere ai despre cartea asta a lui Daniel Turcea, Epifanie? Pot să-i dau drumul? Nu ne încurcă, nu ne face probleme?»”

„După aceea Bartolomeu Anania i-a citit poeziile. Ştiu că venea aici şi avea evlavie la poezia lui. Era şi el poet, îl cunoscuse pe Arghezi.”

„Într-adevăr, Daniel Turcea este un poet foarte mare. Nu este pentru tot publicul larg, dar e un poet extraordinar pe linia mistică. Ultimele lui poezii sunt mărturisiri de pe patul de moarte. Ştia că pleacă şi a zis: «Rugaţi-vă pentru mine!»”

„Când a plecat nu l-a durut, a ştiut că se duce. «Voi muri, dar câtă splendoare!» Cam aşa a spus. Ştia că merge la Dumnezeu. Nu s-a văitat că pleacă, nu. A zis: «Merg la Dumnezeu, câtă splendoare!» Mare om! Nu oricine poate face asta. Să ai încredinţarea că mergi la Dumnezeu, e mare lucru.”

Biserica „Sfânta Parascheva”, la ale cărei picturi interioare a contribuit și Daniel Turcea
Biserica „Sfânta Parascheva”, la ale cărei picturi interioare a contribuit și Daniel Turcea

Am plecat de la Cernica pe drumul plin de gropi şi blocat de TIR-uri de pe centură, pentru ne întoarce în strada Baba Novac. Fostul administrator, dl Comşa M. Ioan, cum ni s-a recomandat, ne-a spus un amănunt interesant. „Este o bisericuţă aici, în apropiere, pe strada Câmpia Libertăţii. Fostul nostru vecin, Daniel Turcea, a pictat această biserică. Suntem mândri că am avut un astfel de om în blocul nostru.”

La biserica „Sfînta Parascheva” din Parohia Sfântul Calinic – Titan, preotul paroh Gheorghe Brăgărea ne-a confirmat spusele dlui Comşa: „Într-adevăr, Daniel Turcea a contribuit aici, dar în sensul că era ucenicul pictorului Toma Lăscoiu, care a pictat biserica între 1976-1977. Îl ajuta la fundaluri, la celelalte. Era poet, un om deosebit.”

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment