Alin Fumurescu este în prezent assistant professor la University of Houston. A absolvit Facultatea de Filozofie a Universității Babeș-Bolyai și are două masterate în științe politice, la l`Institut européen des hautes études internationales (Nisa) și la University of Missouri.

Și-a susținut teza de doctorat „Compromise and Representation: A Split History of Early Modernity”, la Indiana University (Bloomington). Prima ediție a volumului lansat aseară la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, „Compromisul. O istorie politică și filozofică” (Humanitas, 2019), a apărut la Cambridge University Press, în 2013.

La evenimentul moderat de directorul de promovare al Grupului Humanitas, Gabriela Maaz, au mai participat traducătorul cărții, Doru Căstăian, care este profesor de filozofie și de științe socio-umane, Cătălin Avramescu, profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității din București, precum și redactorul-șef al revistei „Dilema Veche”, Sever Voinescu.

În public i-am recunoscut, printre alții, pe ultradiscretul scriitor T.O. Bobe, care s-a întreținut câteva minute înainte de începerea evenimentului cu Doru Căstăian, precum și pe fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu. Cel din urmă, mai puțin discret, a ținut la finalul dezbaterii să facă unele remarci pe marginea subiectelor discutate și să pună o întrebare autorului.

În buna tradiție a relatărilor mele de la Librăria Humanitas de la Cișmigiu – loc unde am început să mă simt ca acasă – am să spicuiesc câteva dintre spusele invitaților și ale autorului, cu mențiunea că discursul cel mai viu mi s-a părut cel al histrionicului Sever Voinescu, care se pricepe atât de bine să țină trează atenția auditoriului.

Doru Căstăian

Doru Căstăian a fost cel care a spart gheața discursurilor pe marginea cărții lui Alin Fumurescu:

„Venind încoace, m-am liniștit cu gândul că voi vorbi aproape sigur ultimul, că va fi timp să-mi domolesc emoțiile. N-a fost să fie, așa că va trebui să încerc să vorbesc cu toate emoțiile la mine. Așa cum am mai spus-o, «Compromisul» lui Alin Fumurescu este cartea probabil cea mai bogată, cea mai provocatoare și cea mai frumoasă la care am lucrat până acum în aproape 20 de ani de când traduc cărți.

A fost o onoare, a fost și o provocare. E o carte care îți dă de la prima lectură sentimentul de bogăție și de consistență mai rar întâlnit în spațiul de la noi. Și mie mi-a dat un sentiment ușor neliniștitor, poate și plăcut în același timp, că este o carte pe care trebuie să o meriți ca traducător. E o carte prin care trebuie să treci nu doar cu mintea, vizitând ideile autorului, ci trebuie să treci cu emoțiile autorului.

E o carte care propune nu doar idei generoase, ci e o carte care propune de asemenea un tip de afectivitate care reușește să fie simultan pasională și în același timp bine temperată de către autor. Când spun că este o carte bogată, nu mă refer doar la faptul că are 500 de pagini extrem de dense, ci și la faptul că ea poate spune extrem de multe lucruri unui număr mare de cititori și unor tipuri foarte variate de cititori, pentru că este genul de carte la care revii. Cărțile fundamentale sunt cărți la care revii.”

Sever Voinescu

Sever Voinescu

„Eu sunt cu adevărat cel în plus în această barcă, pentru că am alături de mine trei profesori care predau, într-un fel sau altul, ceea ce se cheamă științe politice. Ei știu foarte multe lucruri despre politică, eu știu mai puține, probabil că de-asta am și făcut-o, fiindcă dacă știam mai multe probabil că n-o făceam.

Alin Fumurescu, pe care-l cunosc deja de câțiva ani, mi-a produs de la bun început o foarte bună impresie. Tema cărții lui este extrem de incitantă. El vorbește aici despre compromis. Sigur, face analize conceptuale, face analize istorice, dar în același timp își așază de la bun început câteva coordonate, în formă de binom, fiecare dintre ele. Ai senzația foarte clară și foarte frumoasă din punct de vedere intelectual că tema e un vârf pe care autorul îl atacă simultan de pe diferiți versanți.

Este, cu alte cuvinte, o carte bună, domnule! E o carte bună! Fără să mai găsești o grămadă de lucruri sau să apelezi la foarte uzata formulă «n-o mai lași din mână» sau «se dau paginile singure». La toate lansările se spune «Asta e o carte pe care n-o mai lași din mână!» Avem mii de cărți pe care nu le mai lăsăm din mână zilnic. Nu! Asta e o carte bună și sunt realmente bucuros că mă aflu aici și că pot să vă spun asta.”

Cătălin Avramescu

„Pentru o carte despre compromis e puțin ciudată, la modul foarte bun, pentru că e o carte în anumite privințe care nu face compromisuri. E o carte destul de tehnică și care necesită atenție. Să nu vă așteptați să găsiți rețete simple de tranzacționism cotidian. Asta o face cu atât mai interesantă, pentru că este o carte profundă.

Unul dintre lucrurile pe care le face Alin Fumurescu, deși pe copertă spune «o istorie politică și filozofică», este că avansează și elemente de etică a compromisului. Nu vă așteptați să găsiți doar considerații istorice, fiindcă încearcă să avanseze și elemente ale unei teorii generale a compromisului.”

Alin Fumurescu, în timpul sesiunii de autografe de la finalul lansării

Alin Fumurescu

„Îi mulțumesc lui Doru Căstăian pentru excelenta traducere, echipei de la Humanitas, care a făcut o treabă excepțională, și de bună seamă invitaților mei. La vremea când am început să lucrez pe tema asta a compromisului, absolut din întâmplare, nu era o temă.

Cred că ne aflăm într-o perioadă, din nefericire, în care compromisul a devenit absent, sau mai exact a devenit o problemă evidentă cam pentru toată lumea, de-a lungul și de-a latul planetei, dar soluția este destul de greu de găsit.

Mă gândeam că există această expresie în popor, pe care o auzim și o folosim chiar noi: «Cred că vorbim prea mult și facem prea puțin!» Ei bine, eu cred că în cazul compromisului ar trebui să vorbim mai mult și să facem mai puțin.

Există două feluri de a te raporta la compromis. Evident, toată lumea știe că este un concept care poate fi citit într-o cheie pozitivă sau negativă. Un compromis care este vorbit, adică recunoscut ca atare, pus pe masă și făcut limpede, public, nu este compromițător. Compromisurile care sunt compromițătoare sunt cele care sunt făcute pe sub masă.

Deci trebuie să facem o distincție între compromisul vorbit și compromisul făcut și recunoscut ca atare.”   

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment