Ieri seară Bucureștiul semăna cu o uriașă seră. Folia albastră a cerului amplifica lumina incendiară a soarelui de vară, iar aerul părea împietrit. Nicio frunză nu se mișca, iar prin zona Unirii asfaltul ori dalele mai mult sau mai puțin distruse ale pavimentului amplificau căldura, dând o senzație aproape insuportabilă de sufocare. Oricâtă apă ai fi băut, setea îți usca gura în permanență.

În condițiile astea, o mână de oameni răbdători și generoși au venit pe la ora șapte lângă Biblioteca Națională a României, la terasa Karta Bucharest, ca să lanseze antologia de proză fantastică „Treisprezece”, apărută recent la Editura Litera în colecția „Biblioteca de proză contemporană”, care este coordonată de scriitoarea Doina Ruști.

Înainte de a vă spune câte ceva despre ce s-a întâmplat acolo trebuie să vă prezint lista autorilor care semnează în acest volum: Doina Ruști, Pavel Nedelcu, Bogdan Răileanu, Iulia Micu, Lucian Mîndruță, Mihai Ene, Cosmin Leucuța, Tudor Ganea, Allex Trușcă, Mihail Victus, Octavian Soviany, Iulia Pană și Radu Găvan.

Așadar, într-o atmosferă caldă, la propriu și la figurat, „amfitrioana de fantasme și alte întâmplări”, actrița Adriana Titieni Irimescu, a deschis lansarea cu o prezentare succintă: „Cele șaisprezece povestiri ale celor treisprezece autori au la bază povești fantastice din altă lume, sau care cuprind alte lumi. Nu toți autorii sunt prezenți, unii dintre ei chiar sunt în concediu, ceea ce v-aș dori și dumneavoastră.”

Adriana Titieni i-a dat cuvântul mai departe invitatei speciale a serii, Cristina Bogdan, conf. univ. dr. la Facultatea de Litere a Universității din București: „Mi se pare un lucru extraordinar că Doina Ruști s-a gândit să invite niște prozatori – scriitori din diverse generații, și chiar personaje care nu erau la momentul respectiv debutanți în proză – ca să scrie proză scurtă, proză fantastică. Dacă stăm să ne gândim, în spațiul românesc nu prea mai există un volum comparabil cu «Treisprezece» și nu mai există de ani buni, adică de mai bine de treizeci de ani. Ultima antologie importantă a apărut în 1987, la Editura Astra din Brașov, și de fapt nu seamănă cu acest volum, pentru că acolo era vorba de o antologie de scriitori străini și români, pur și simplu adunați pornind de la caracterul fantastic al prozelor lor. Aici este vorba despre un volum gândit de Doina Ruști, cu invitații lansate țintit către anumiți scriitori. Mi se pare foarte interesant, dacă ne uităm la componența acestui volum vom constata că avem zece domni și trei doamne, iar domnii nu sunt toți de profesie din zona literaturii. Veți găsi în paginile acestui volum un arhitect sau un designer și un IT-ist, iar surprizele continuă. Deci sunt personaje care în viața de zi cu zi poate fac altceva, dar care scriu foarte bine și, iată, scriu proză fantastică, ceea ce mi se pare un lucru extraordinar pentru perioada în care trăim. L-am auzit pe Lucian Mîndruță spunând recent că, din moment ce trăim în plin fantastic, de ce-am mai scrie literatură fantastică? Mi se pare important să scriem literatură fantastică și mi se pare că varianta aceasta de proză scurtă fantastică e cea mai potrivită pentru genul ăsta de literatură.”

Întrebată de Adriana Titieni care a fost motivul poentru care a vrut această carte, Doina Ruști a răspuns: „Această carte a luat naștere din – de fapt e dorința mea de a răsfoi o carte de proză fantastică pe linia «Trenului de noapte» a lui Ioan Groșan, deci o povestire cu foarte multe ingrediente care țin de fantasticul literar. Și așa mi-am invitat câțiva prieteni care sunt scriitori dintre cei preferați de mine, dintre cei care scriu în linia asta a fantasticului literar, mai cu seamă Allex Trușcă, cel care scrie numai proză scurtă fantastică, spre deosebire de Radu Găvan, care mai trage chiulul, se duce și către literatura realistă. Chiar romanul lui de debut, «Exorcizat», este unul care e scris în registru realist și atât, nu te lasă deloc să speri într-o apariție nemaipomenită a unui monstru sau altceva. (…) Cât privește cartea în sine, sunt povestiri în linia fantasticului literar, pe linia Eliade – Voiculescu – literatura sud-americană etc.”

Radu Găvan & Allex Trușcă

A urmat unul dintre scriitorii prezenți în volum, Allex Trușcă, iar întrebarea Adrianei Titieni a fost următoarea: „Care este momentul acela de grație în care treci din persoana obișnuită în personajul pe care-l întruchipezi? Care este momentul acela de grație în care o întâmplare obișnuită se transformă în ceva cu totul și cu totul neobișnuit?”

Allex Trușcă: „Eu, așa cum scrie și în mica introducere, lucrez într-o corporație, am foarte multe ședințe, la multe dintre ele sunt prezent doar fizic și momentul de inspirație îl găsesc de multe ori la serviciu, în timpul ședințelor interminabile, alteori îl găsesc în metrou, alteori pur și simplu plimbându-mă pe stradă. Nu e un moment anume. Doina Ruști a zis că eu scriu dintotdeauna fantastic. Ideea este că eu de multe ori încerc să scriu proză realistă și îmi iese fantastică, când încerc să scriu proză fantastică îmi iese horror. În ultimul timp m-am obișnuit să scriu cu termene limită, iar de multe ori, ca și la serviciu, las totul pe ultimul moment. La fel am făcut și când am primit invitația Doinei. De cele mai multe ori stresul pentru mine este creativ.”

Doina Ruști & Radu Găvan

La aceleași întrebări a răspuns și Radu Găvan: „La mine, în chestiunea cu stresul e chiar invers: ca să pot să scriu chiar am nevoie de o stare bună, să fiu liniștit, să pot cumva să privesc la rece toată povestea asta. Acum, despre momentul ăla de inspirație… Scrisul propriu-zis este o mică parte a întregului proces. Înainte să apară exprimarea aceasta fizică, în momentul în care scrii o poveste, scrisul se petrece foarte mult în cap. E o pregătire, care la un moment dat îți intră în reflex. În momentul în care dorința de a vorbi despre anumite lucruri crește, își atinge un oarecare maximum, atunci se întâmplă și scrisul. La fel, e foarte importantă starea. Dacă sunt obosit sau supărat, nu pot să scriu. Am încercat să scriu, deși nu aveam starea respectivă pentru a putea să o fac, și nu mi-a ieșit bine. De atunci nu mai forțez. Efectiv scriu foarte mult în minte și în momentul în care ajung într-un anumit punct atunci scot bestia, ca să zic așa, și o pun pe hârtie.”

Sigur că discuțiile au fost mult mai ample și mai interesante decât am reușit eu să schițez în acest mini-reportaj. Atmosfera de ansamblu a fost însă cea care m-a preocupat în cea mai mare măsură, iar aici sunt de spus anumite lucruri. Firește că lansările cu un anumit protocol au importanța lor și sunt făcute respectând anumite reguli de conduită impuse de prezența unui scriitor, să zicem, care ar părea ușor inadecvat într-o atmosferă jucăușă, de vacanță. Nu a fost cazul aseară. Cei care nu au fost la terasa Karta au ratat-o, de pildă, pe Doina Ruști, care și-a dat jos haina ușor academică din alte părți și a devenit un adevărat personaj în timpul lansării, fiindcă a vorbit cu toată lumea, a glumit și a încercat să coaguleze cumva în jurul ei starea de bună dispoziție. A reușit pe deplin și chiar în punctul ăsta aș vrea să subliniez un lucru: evenimentele de acest fel, cum a fost cel de aseară, când s-a lansat volumul de proză fantastică „Treisprezece”, au acel ceva memorabil și atașant. Nu au fost sute de oameni, nu s-au ținut discursuri docte, inubliabile, nu s-au lansat aforisme în eter. A fost, în schimb, o întâlnire între prieteni. O șuetă, dacă vreți. Și, în ciuda căldurii, ne-a răcorit pe toți tocmai această prietenie, această stare de bine livrată de relaționarea amicală dintre cei prezenți. Nu se întâmplă des astfel de lucruri. Mi-aș mai dori să mai merg la astfel de lansări și să scriu despre ele, fiindcă o voi face mereu cu plăcere.  

Doar dacă ți-a plăcut acest articol:
Sprijină și tu jurnalismul cultural independent donând orice sumă aici:
https://www.patreon.com/omiedesemne sau direct în contul RO98INGB0000999909778881 (RON) deschis la ING pe numele Gheorghe Deaconu.

 

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.