O Mie de Semne și-a reluat, după un an și patru luni de izolare în care am acumulat multe frustrări și speranțe, ieșirile la evenimentele din lumea literară românească. A fost să fie la evenimentul organizat de Muzeul Național al Literaturii Române, anume lansarea volumului „Cenaclul de Luni. Viața și opera”, de Cosmin Ciotloș, recent apărut la Editura Pandora M.

La eveniment au participat, în calitate de invitați, Magda Cârneci, Mircea Cărtărescu, Ion Bogdan Lefter și Florin Iaru, moderator fiind coordonatorul excelentei colecții „Anansi. World Fiction”, Bogdan-Alexandru Stănescu.

Am să fac un mic ocol în timp înainte să vă povestesc câte ceva din ce s-a întâmplat aseară, fiindcă am și eu câteva amintiri, e drept, foarte firave, despre Cenaclul de Luni, care era deja faimos în 1981, an în care am terminat liceul și începusem să caut febril informații (din gură-n gură, cum se transmiteau atunci lucrurile valoroase și neagreate de conducere) despre locurile unde scriitorii se întâlneau pentru a citi poezie și pentru a discuta în general despre literatură.

Din nefericire, am nimerit în altă parte, deoarece auzisem că la Cenaclul de Luni nu au acces decât studenții, or cum eu ratasem examenul de admitere la Politehnică (mai bine că s-a întâmplat așa, fiindcă n-aveam nici în clin, nici în mânecă cu facultatea la care am încercat să intru) m-am lăsat descurajat de informația respectivă și m-am dus la Casa de Cultură a Sectorului 4 (azi Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”), pe strada 11 iunie, la cenaclul condus de profesorul Tudor Opriș (unde se discuta inclusiv despre Cenaclul de Luni și despre ce se întâmpla acolo). Pe urmă, în primăvara lui 1982 am fost luat în armată, iar după liberare, la sfârșitul lui 1983, am aflat că Cenaclul de Luni fusese desființat.   

Habar nu am nici în ziua de azi dacă într-adevăr la Cenaclul de Luni nu aveau acces decât studenții (pe baza carnetului de student), în orice caz, cert este că aseară, la patruzeci de ani distanță de vara aia din 1981, când eram nefericit și confuz, am asistat pentru prima oară, fără carnet de student, la o ședință a Cenaclului de Luni, fie și în formula asta restrânsă din care n-au putut face parte, din păcate, cei care ne-au părăsit, cum ar fi regretații Alexandru Mușina, Ion Stratan sau Traian T. Coșovei. Despre cei care ar fi putut să vină și n-au făcut-o, cum ar fi de pildă profesorul Nicolae Manolescu, e mai bine să nu vorbesc.

În mansarda vilei din strada Nicolae Crețulescu nr. 8, pe a cărei scară de acces, îngustă și spiralată, urc de fiecare dată ca un alpinist amator echipat cu frac și cu pantofi de lac, a fost aseară o atmosferă la care visez de un an și patru luni încheiate, adică exact perioada stagiului militar de altădată. Mi-a luat, așadar, un an și patru luni de „armată obligatorie”, ca să revin în miezul vieții literare bucureștene, iar acest eveniment a meritat tot efortul anterior de a-mi aranja geanta de reporter (cu aparatul foto care mi-a făcut figuri, cu reportofonul vechi, ale cărui baterii reîncărcabile habar n-am avut că se uzaseră ireversibil chiar și nefolosite, astfel încât n-au mai rezistat până la sfârșitul evenimentului etc.).

A fost o seară plină de emoție. Nu știu cum să o descriu altfel sau, cel puțin, nu găsesc un termen suficient de cuprinzător, care să includă tot ce am citit pe chipurile celor din sală, chiar și așa, acoperite de măștile multicolore și multifațetate. Am revăzut un Cosmin Ciotloș care a cam pierdut lupta cu kilogramele, rămas însă la fel de inteligent și de aplicat în discurs, un Mircea Cărtărescu mereu neschimbat, tânăr mereu, un Florin Iaru neastâmpărat și jovial, un Ion Bogdan Lefter academic și glumeț, o Magda Cârneci delicată și empatică. Nu în ultimul rând, Bogdan-Alexandru Stănescu a jucat rolul unui moderator discret și prevenitor.

S-a vorbit mult (evenimentul a ținut aproape o oră și jumătate și ar mai putut să continue încă pe atât fără să plictisească pe cineva), au fost evocate figuri și întâmplări care țin de istoria Cenaclului de Luni, s-au spus anecdote, s-a „dat din casă” (episodul cu escapada amoroasă a lui Nicolae Manolescu a fost, într-un fel, capul de afiș al momentelor hilare), a fost scos la lumină o întâmplare care a ținut de apariția volumului „Aer cu diamante” (din care trebuiau să facă parte și Matei Vișniec și Magda Cârneci, însă n-au mai intrat deoarece n-au fost găsiți acasă și nu și-au putut preda astfel textele la timp), într-un cuvânt, a fost o „ședință de cenaclu” memorabilă și o lansare care l-a emoționat într-atât pe Cosmin Ciotloș încât a scris astăzi pe facebook că „nu mi-am închipuit că voi ajunge să trăiesc pe viu o ședință lunedistă plină de miez și de umor, exactă și dezinvoltă. Și cred că nu sunt singurul care simte asta: am “citit-o” în timp real în ochii celor din sală, pe care, cunoscându-i sau nu, îi am, de-acum înainte, ca prieteni foarte dragi”.

Aș putea să extrag citate din ce s-a spus și să le inserez aici pentru a reda în forma asta câteva exemple de „ludic dezlănțuit”, specific lunedist, de care seara a fost plină. Simt însă că, redând textual cele spuse, nu voi reuși nicicum să creionez măcar ceva din gesturile, mimica și emoțiile celor care au vorbit. Așa că mai bine ați face, dacă n-ați fost acolo, să urmăriți filmul complet al evenimentului. Vă asigur că este de neratat și că, parcurgând această oră și jumătate nu aveți ce pierde, dimpotrivă.

„În general, cartea este excelentă. Eu v-o recomand tuturor și aș recomanda-o și multor altora decât cei care suntem aici împreună și mi se pare că este – nu știu dacă instituie o legendă. Eu nu simt nevoia să fiu o legendă. Vă spun sincer, sper să fiu viu cât mai mult cu putință și mai puțin legendă. Prefer să fiu viu decât mare legendă în literatura română. Cosmin Ciotloș face fenomenul viu, îl aduce încă o dată la viață.” Mircea Cărtărescu    

Puteți urmări filmul integral al lansării aici: https://www.facebook.com/edituratrei.ro/videos/4059164190826763

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.