Librăria Humanitas de la Cișmigiu a fost aseară gazda lansării volumului „Lecții americane. Șase propuneri pentru următorul mileniu”, de Italo Calvino. Cartea a apărut recent la Editura Humanitas în colecția „Biblioteca italiană”, care este îngrijită de Smaranda Bratu Elian (redactorul colecției: Vlad Russo). Traducerea îi aparține Oanei Boșca-Mălin, iar prefața este semnată de Laura Di Nicola.

La eveniment au participat eseistul și profesorul universitar Mircea Vasilescu, scriitoarea și profesorul universitar Ioana Pârvulescu, profesoara de literatură comparată și conferențiar la Universitatea București, Facultatea de Litere, Alexandra Vrânceanu, precum și traducătoarea Oana Boșca-Mălin. Rolul de moderator a fost asumat de Mircea Vasilescu, cel care a și început de altfel seria discursurilor referitoare la volumul lui Italo Calvino.

Mircea Vasilescu

Mircea Vasilescu

„Cred că mai întâi ar merita să povestesc puțin contextul acestei cărți, fiindcă mi se pare important. De ce lecții americane? Pentru că în carte sunt niște conferințe care n-au mai ajuns să fie ținute. Italo Calvino urma să le țină în 1985, la Cambridge, Massachusetts, într-o serie de asemenea conferințe.

N-a mai apucat acest lucru, dar a apucat să scrie cinci dintre ele, adunate acum în această carte. mie mi se pare, una peste alta, fascinant atunci când scriitorii – nu toți pot să facă acest lucru – abordează obiectul lor, literatura, dintr-o perspectivă oarecum exterioară. Teoretizează în jurul literaturii, fac speculații intelectuale, au idei despre literatură, își pun întrebări despre consistența literaturii, despre destinul ei, ceea ce și face Italo Calvino în această carte.

Italo Calvino își pune câteva întrebări în legătură cu lumea viitorului și locul literaturii în această lume. Își pune câteva întrebări care ating perfect lumea în care trăim. Spre exemplu: care va fi viitorul imaginației individuale în ceea ce este îndeobște numit civilizația imaginii? Sau: oare puterea de a evoca imagini în absență, așa cum face literatura, va continua să se dezvolte într-o umanitate tot mai inundată de potopul imaginilor prefabricate?

Era 1985, nu existau internet, facebook, youtube, nu erau multe. Astăzi vedem că omul era de-a dreptul vizionar când vorbea despre potopul imaginilor prefabricate. Păi ne înconjoară, ne inundă imaginile prefabricate, ba chiar și falsificate în zilele noastre. Problema asta, dacă ne vom păstra puterea de a evoca imagini în absență și o vom putea dezvolta, asta mi se pare o temă foarte consistentă și foarte interesantă, asupra căreia merită să medităm.”

Ioana Pârvulescu

Ioana Pârvulescu

„Toate romanele lui Italo Calvino pe care le-am citit, le-am ținut minte foarte bine. Abia acum îmi explic de ce. Eu cred că el a scris aceste lecții narative extrăgând din literatura lui aceste lucruri sau, în orice caz, a meditat la toate aceste lucruri înainte chiar de a-și scrie romanele.

Ceea ce reușește Italo Calvino este să dea cărți vizibile, și de aceea îți și rămân în minte. Mi se pare că el a scris întotdeauna așa, iar aceste lecții le-a extras apoi din modul în care scria. Pentru mine această carte este un fel de „O mie și una de nopți” a teoriei literare. Din fiecare capitol se deschid mereu alte și alte povestiri care se încheie sau nu. Nu este un volum destinat numai specialiștilor, tocmai prin această deschidere către poveste.”

Alexandra Vrânceanu

Alexandra Vrânceanu

„L-am citit pentru prima dată pe Italo Calvino dat când eram la un moment în Belgia și participam la un curs de teorie literară. Era această carte, «Dacă într-o noapte de iarnă un călător», și cu toate că nu mă interesa neapărat acel curs am citit-o. De atunci m-am îndrăgostit de Italo Calvino și i-am cumpărat toate cărțile și am încercat să le citesc.

Italo Calvino este un scriitor care iubește foarte mult jocurile și iubește foarte mult regulile jocului. Cartea aceasta este o invitație la lectură. În 1985 începea să se arate această criză a lecturii și mai ales se vede că ia foarte în serios această amenințare a imaginii, ia foarte în serios amenințarea tehnologiei și banalizarea produsă de limbajul administrativ.

El spune că literatura ar trebui să ofere niște antidoturi la aceste posibile date. Nu știa că ele se vor dovedi mult mai grave în noul mileniu. Deci este în primul rând o invitație la lectură. Este extraordinar de plăcut de citit această carte, este distractivă, amuzantă, are o grație extraordinară în alegerea argumentelor.”

Oana Boșca-Mălin

Oana Boșca-Mălin

„E o carte la care am lucrat cu mare bucurie. Marea bucurie a fost în primul rând când i-am propus-o doamnei Lidia Bodea și i-am spus că Italo Calvino este ca un scut, e tradus, e retradus în română, e iubit. Era iubit în anii `70, când ESPLA traducea cu un foarte mic decalaj față de apariția marilor titluri.

Doar că, din partea lui de eseistică și de teorie literară lipsea tot. Am zis că trebuie să începem cu această carte care e importantă, care e dincolo de a fi un testament literar. E un imn adus literaturii. Cred cu tărie lucrul acesta.”   

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment