Librăria Humanitas de la Cișmigiu a fost ieri după-amiază gazda lansării celui mai recent volum al lui Andrei Crăciun, Și fericirea era obligatorie. Cartea, apărută în colecția „EGO. PROZĂ” a editurii Polirom, este o „continuare a poemului-roman Aleea Zorilor”.

La evenimentul moderat de jurnalistul Horia Ghibuțiu a mai participat, alături de autor, și Corina Șuteu, fost ministru al Culturii. Alături de ei ar fi trebuit să se afle scriitorul și jurnalistul Iulian Tănase, însă din motive neprecizate acesta nu și-a mai făcut apariția.

Am avut un sentiment destul de straniu ieri, cam cu o jumătate de oră înainte de ora fixată pentru începerea lansării, când am văzut că nici jumătate din locurile pregătite în spațiul special amenajat nu fuseseră ocupate.

Și asta într-o frumoasă zi de sâmbătă, cu temperaturi primăvăratice și cu destulă lume care se perinda pe bulevardul Elisabeta aruncându-și, din curiozitate, ca prin sticla unui acvariu, privirile prin vitrina libăriei.

Mi-am spus că, dacă nici la o lansare a lui Andrei Crăciun nu vine lumea, înseamnă că literatura de calitate a cam pierdut bătălia cu popularitatea. Și totuși, pesimismul meu s-a dovedit a fi întru câtva nejustificat, fiindcă la ora 17.00, când Horia Ghibuțiu a dat startul evenimentului, toate locurile erau ocupate.

Librăria Humanitas de la Cișmigiu

Am spus „întru câtva” deoarece mi-am mai păstrat ceva rezerve de pesimism gândindu-mă că, de vreme ce avem în „prezidiu” un fost ministru al Culturii, vom avea parte de o lansare formală, plictisitoare, plină de clișee. Mă mai gândeam că doar Andrei Crăciun va reuși să salveze aparențele, cu umorul lui binecunoscut.

Tonul la umor (și la surpriza care a urmat) a fost dat însă de Horia Ghibuțiu, care a spus despre Andrei Crăciun că „pare să fi lansat încă un volum, Și fericirea era obligatorie”, că „este un tânăr talentat” și că „ar fi păcat să renunțe acum”.

„Mi-am dat seama că, într-un fel, Andrei Crăciun a urmat neabătut indicațiile prețioase ale lui Nicolae Ceaușescu. El a scris despre țară. Bun, nu în modul în care «calfa de cizmar», așa cum îl numește Andrei, s-ar fi așteptat.

Mai mult decât atât, îmi place să cred că Andrei Crăciun a depășit cumva și planul. A scris și despre alte țări, deci acele indicații prețioase au fost duse mai departe, ceea ce pentru un vlăstar al literaturii române cred că e o calitate însemnată” a consinuat Horia Ghibuțiu în aceeași notă amical ironică.

„Vă mulțumesc pentru aprecieri, îi mulțumesc lui Nicolae Ceaușescu, mulțumesc țării, mulțumesc și celorlalte țări și Doamne-ajută! Dl. Ghibuțiu a încercat să fie concis, dar nu a reușit. Pe scurt, el e băiatul care râde la «Morning glory» dimineața! E cel mai fumos râs din România!

Mă așteptam să fiu foarte sumbru, iar doamna Șuteu foarte serioasă. Nu vă ascund faptul că l-am invitat pe Horia ca să râdă, și sper să râdă din toată inima alături de noi. Doamne-ajută!” a fost replica lui Andrei Crăciun, care a stârnit ilaritate în sală.

„Sunt, cred, singurul pămânean în viață care i-a mărit vreodată salariul domnului Crăciun. E un gest pe care nu l-am regretat și nu îl regret nici astăzi” a continuat mucalit Horia Ghibuțiu.

„Aș vrea să menționez că se întâmpla acum 12 ani” a venit imediat replica lui Andrei Crăciun.

Întrebată în ce fel s-a apropiat de acest „vlăstar poetic”, doamna Corina Șuteu a răspuns:

„În primul rând m-am apropiat fără să-i măresc salariul. Trebuie să spun că Andrei Crăciun este atât de emoționat în momentul ăsta încât îmi transmite o stare de neliniște puternică, pentru care, eu care am pregătit, așa, o introducere foarte exhaustivă în literatura lui, am să fiu un pic emoționată și s-ar putea să mă bâlbâi” a fost răspunsul doamnei Șuteu.

Fostul ministru al Culturii în mandatul lui Dacian Cioloș nu s-a bâlbâit deloc, mai mult decât atât, s-a priceput să întrețină cu tact și umor atmosfera colocvială căreia îi dăduse startul Horia Ghibuțiu.

S-a mai spus multe glume, au fost și scurte referiri la volumul Și fericirea era obligatorie, care în iureșul discuțiilor ironic-amicale părea la un moment dat să fi fost uitat. „Este un roman pe cât de patetic, pe atât de dur, de pasionant și de tulburător. Dacă ar fi să scriu o cronică despre acest roman, aș numi-o «Călătorul cu pantofii verzi». Dacă vreți să știți de ce, trebuie să cumpărați cartea și să o citiți” a fost finalul discursului doamnei Șuteu.

Andrei Crăciun împreună cu o admiratoare fidelă, Cătălina Bălan, în timpul sesiunii de autografe

„S-au făcut nenumărate greșeli în alocuțiunile anterioare. Aș vrea să le taxez foarte dur. Prima dintre ele este că acest volumaș ar fi un roman. Neg cu toată puterea o asemenea ipoteză de lucru. Eu nu scriu decât poezie. Și adeverințele medicale, când le falsificam în liceu, erau tot poezii.

Procesele verbale de la miliție, ulterior poliție, tot poezii au fost și chiar și acum, domnule Ghibuțiu, vă vorbesc în versuri. Încercați să vă întrebați dacă sunt în continuare un poet minor. Răspunsul meu este categoric da. Aprob pozitiv, cum greșit, dar frumos se spune.

Sunt un poet minor, în ciuda faptului că nu mai am acea filiformitate de odinioară, ca atunci când ne-am cunoscut. Se datorează și faptului că mi-ați mărit salariul acum 12 ani. Am investit într-un aspect mai rubicond, de popă de țară, care face întotdeauna bine.

Oamenii tind să fie mai îngăduitori cu grăsuții, fiindcă pare că tot timpul te invită la masă” a mai spus Andrei Crăciun printre altele, cu mențiunea că toate „luările de cuvânt” au stârnit chicoteli în auditoriu, așa cum este și cea cu care voi încheia această relatare „de la fața locului”, în care scriitorul vorbește despre volumul său:

„Nu e chiar cea mai rea dintre lucrările mele, nu e nici cea mai bună. E o carte de mijlocul clasamentului, ca Gloria Bistrița pe vremuri. E foarte bine că e așa pentru că vârfurile mă indispun.”

A fost o după-amiază mai mult decât reconfortantă la Librăria Humanitas de la Cișmigiu.

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment