Se întâmplă uneori, nu foarte des, ca o lansare de carte să nu fie doar un eveniment în timpul căruia invitații vorbesc frumos despre autor, iar autorul ține un mic discurs de mulțumire presărat cu amabilități și mici glume nevinovate. Sunt și lansări care rămân cumva în amintirea celor care participă la ele datorită modului diferit de abordare și mai cu seamă felului în care autorul de poziționează față de invitați și de public.

Așa a fost și ieri după-amiază la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la evenimentul de lansare a celui mai recent volum de memorii semnat de Lucian Boia și apărut la Editura Humanitas, „Cum am trecut prin comunism. Al doilea sfert de veac”. Este al doilea volum dintr-o serie din care a mai apărut anul trecut, tot la Editura Humanitas, o primă parte, „Cum am trecut prin comunism. Primul sfert de veac”.

Pot spune fără să greșesc că nu a fost o lansare propriu-zisă. Dimpotrivă, a fost exact acel gen de eveniment de care aminteam mai sus, care rămâne multă vreme în memoria norocoșilor nimeriți să-i fie martori – și spun norocoși fiindcă nu se întâmplă prea des să asiști la un interviu în direct cu Lucian Boia. Cel puțin mie nu mi s-a întâmplat până ieri.

Așa cum a spus și Gabriela Maaz înainte de interviu, a fost o lansare atipică. Responsabilă cu întrebările a fost jurnalista Magda Grădinaru, de la ziare.com. Să vedem cum au decurs „ostilitățile”.

Lucian Boia

Magda Grădinaru: Cum poate omul să fie liber într-un regim politic care este potrivnic libertății?

Lucian Boia: Nu prea poate să fie liber, că de-asta regimul se numește totalitar. Eu am avut un soi de naivitate probabil, și o mai am încă. Am văzut că pot să fac niște lucruri în deplină libertate și m-am lansat, inclusiv în comunism, cu prețul mai mare sau mai mic care a trebuit să fie plătit. Dar, în sfârșit, am reușit să fac câte ceva, în sensul unei apropieri de istoriografii occidentale, de istorii din multe alte țări, totul culminând cu crearea comisiei internaționale de istorie și istoriografie, care a fost ideea mea și pentru care am luptat.

Deci, până la urmă, am reușit câte ceva. Sigur, multe lucruri nu le-am reușit. Bine că s-a terminat era asta totalitară. După 1990 am reușit să fac cam tot ce mi-am propus. Nici nu mi-am propus niște lucruri extraordinare, în plan social, cel puțin. Dacă am vrut să scap de ceva, am vrut să scap de putere, de funcții, de o acțiune dintr-asta în sfera social-politică, pe care nu mi-am dorit-o nicicând. Mi-am dorit să am toată libertatea mea ca istoric, într-adevăr, să mă exprim exact cum cred eu de cuviință.

A fost interesantă și trecerea prin comunism. Sigur că mi-aș fi dorit să nu fi cunoscut nicicând regimul ăsta. Dar, pe de altă parte, comunismul ne-a și învățat multe. Rateurile pe care le dă istoria, cum funcționează raporturile dintre oameni și așa mai departe. A fost o epocă interesantă. Sigur, cineva a spus „să te ferească Dumnezeu să trăiești într-o epocă interesantă”. Cel mai bine e să trăiești în perioade complet neinteresante. Pentru un istoric, chiar cu prețul anumitor jertfe, anumitor suferințe, sunt interesante totuși epocile acestea care îți dau materie de gândit și de scris din plin.

Magda Grădinaru: Un om care nu a avut educația pe care ați primit-o dumneavoastră, era echipat să înțeleagă cu adevărat răul care se întâmpla atunci României? Au înțeles românii în comunism ce li se întâmplă?

Lucian Boia: Bineînțeles, din punctul ăsta de vedere cel puțin, am avut un avantaj – dacă avantaj poate fi numit – poate e mai avantajos să te adaptezi fără mari întrebări de ordin intelectual, să te adaptezi regimului respectiv. Eu nu m-am adaptat nicio secundă. Nici nu e meritul meu. Am pornit dintr-o familie unde atitudinea anticomunistă era de la sine înțeleasă.

Nici nu mai trebuia exprimată, se înțelegea că așa stau lucrurile. Cum să fii pro-comunist? Deci nu am aici niciun merit. Pur și simplu a fost educația – nici măcar educație nu pot să-i spun, de familie. Nu s-au făcut cursuri de anticomunism. Pur și simplu asta era atmosfera în familie.

Sigur, cine a pornit de la alt nivel, din familii mai puțin înzestrate, a pornit mai de jos, dintr-o situație inițială de sărăcie, de incultură, firește că au fost victime mai ușoare ale regimului comunist, mai ales că li se promitea și o revanșă, ați fost asupriți atâtea secole, acum a venit rândul vostru!

Sigur că am avut un avantaj, dacă avantaj putem să-l numim! Poate e mai avantajos să trăiești liniștit și să nu te simți oprimat, să simți că istoria merge în favoarea ta.

Puteți urmări interviul integral cu Lucian Boia în variantă video pe pagina de facebook a Librăriei Humanitas de la Cișmigiu aici: https://www.facebook.com/LibrariaHumanitasDeLaCismigiu/videos/363187637659880/UzpfSTEwMDAwNDQ4Mzg2OTc1NDoxMjUyNDkzOTY4MjQzMzg3/

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment