În prima zi a peregrinărilor mele pe la Bookfest am avut fericita ocazie de a sta de vorbă cu directorul Editurii Humanitas, doamna Lidia Bodea. Dialogul rezultat se constituie într-un preambul al evenimentelor editoriale de care iubitorii de carte se vor bucura în aceste zile la cochetul stand Humanitas din pavilionul B2 de la Romexpo. Fără să spun vorbe mari, pentru www.omiedesemne.ro este un interviu-eveniment.
Doamnă Lidia Bodea, și la această ediție a Salonului Internațional de Carte Bookfest Editura Humanitas are o ofertă de carte deosebită. Ce surprize le-ați pregătit cititorilor?
Sunt cam 70 de titluri noi, cărți noi, apărute în ultimele zile, săptămâni… Sunt cărțile autorilor cei mai iubiți de la Humanitas, Melancolia lui Mircea Cărtărescu, Caietul de ricoșat gânduri al lui Gabriel Liiceanu, Anii urii, de Horia-Roman Patapievici, care se întoarce după un timp destul de lung cu un volum de comentariu, analiză a scenei politice din România.
Mai este Tatiana Niculescu, cu Regele și Duduia, cartea care spune până la capăt povestea de iubire dintre Carol al II-lea și Elena Lupescu. Sunt romanele din colecția Andreei Răsuceanu, Scriitori Români Contemporani: Cristina Vremeș, cu Trilogia sexului rătăcitor, un debut cu adevărat de excepție. Demult n-am mai citit o frază atât de puternică, atât de bogată, sub condeiul cuiva atât de tânăr. Este meritul Andreei Răsuceanu că a găsit-o.
Aveți încă o carte a unui autor Humanitas foarte iubit, este vorba de Dan C. Mihăilescu…
Într-adevăr, avem cartea lui Dan C. Mihăilescu și, mai mult decât atât, deschidem șirul lansărilor de la Bookfest cu al său volum Podul cu vechituri, o carte între cronică literară și jurnal de idei-memorialistică. Este aceeași compoziție cu care ne-a învățat Dan C. Mihăilescu, compoziție irezistibilă de inteligență, afecțiune, cultură și generozitate. El deschide, cum spun, programul nostru de lansări, vineri de la ora 16.00. Alături de el va fi și Ioana Pârvulescu, un alt autor mult iubit de la Humanitas.
Avem și un eveniment editorial inedit. Este vorba de Jurnalul ultimilor ani al lui Nicolae Iorga, și sunt anii 1938 – 1940. Ultima însemnare este făcută în ajunul asasinării. Andrei Pippidi, după o muncă de câțiva ani, a reușit transcrierea integrală și însoțirea cu aparat de note a acestui jurnal inedit al lui Nicolae Iorga.
Onorăm memoria extraordinarei doamne care a fost Doina Cornea cu volumul Puterea fragilității, o carte care adună cele mai multe și relevante texte. Reeditarea am făcut-o într-o ediție de colecție, un volum cartonat, pentru că am simțit că e de datoria noastră să facem această reverență înspre minunata, exemplara Doina Cornea.
Mă întorc un pic la acest nucleu al literaturii române contemporane ca să-i amintesc și pe Dumitru Crudu, și pe Vitalie Ciobanu. Mă bucur foarte mult că-l avem pe Vitalie Ciobanu în portofoliul nostru. E un scriitor și un om pe care-l apreciez mult, de ani de zile. Îi urmăresc textele, editorialele, e un comentator politic foarte bun. Întotdeauna îl iau ca pe un reper pe Vitalie Ciobanu ca să înțeleg Basarabia. El este de ani de zile reperul meu.
I se alătură și Dumitru Crudu, care este de asemenea un scriitor excepțional…
Într-adevăr, Dumitru Crudu este un scriitor excepțional. Așadar, și ei sunt în colecția Andreei Răsuceanu. Apoi, în seria lui de autor, Andrei Cornea vine cu cel de-al treilea roman, Amintiri din epoca lui Bibi, o carte inteligentă, ironică. E un dialog, un intertext foarte inteligent, reușit de Andrei Cornea cu 1984 al lui Orwell, doar că Bibi – Big Brother – are și niște mărci stilistice mai curând autohtone decât britnice.
Un volum foarte așteptat este și Cartea Reghinei, de Ioana Nicolaie…
Mă pregăteam să vorbesc despre ea. Este una dintre lansările la care voi vorbi, alături de Ioana și de Mihaela Miroiu. Cred că este manuscrisul care m-a amprentat, impregnat cel mai mult dintre manuscrisele pe care le-am citit în lunile din urmă. I-am și spus Ioanei Nicolaie că la sfârșitul lecturii mi-a fost într-un fel frică pentru ea și m-am întrebat cum a avut puterea să scrie această carte, care este un ecorșeu, un mulaj după un suflet chinuit.
Ioana Nicolaie a și spus că a scris-o foarte greu…
Îmi imaginez că a scris-o foarte greu, pentru că a trebuit să treacă, dacă nu prin infernul amintirii ca să scrie, în orice caz printr-un fel de purgatoriu. E o carte care întregește linia Nordului – personajul acesta fabulos din cărțile Ioanei Nicolaie, fie că vorbim de Nordul, volumul de poezie, fie că vorbim de Pelinul Negru. Acel loc al ei cu totul aparte, Bistrița, Sângeorz, despre care multă lume a spus că vine cu ecouri faulknerian – garciamarqueziene. Abia aștept această lansare și acum aștept să citesc reacțiile cititorilor, pentru că vorbim despre o carte care-ți rămâne aproape, îți rămâne în suflet.
Dacă Pelinul negru este cartea Agustinei, a unei fetițe speciale, iar vocea dominantă este a unei fetițe, a unei copile, aici Cartea Reghinei e din nou cartea unei fete, unei adolescente care e măritată foarte devreme, iar vocea și amintirile cresc până foarte târziu, spre bătrânețe. Deci cumva complexitatea narativă a Cărții Reghinei este alta decât în Pelinul negru. Lucrul acesta se vede și reușita Ioanei Nicolaie este cu atât mai impresionantă.
Este al doilea an în care Bookfestul se desfășoară în noul pavilion B2. Cum vă simțiți aici?
Am curaj să spun că ne simțim așa cum se simte o editură la un salon al cărții de oriunde din Europa, că e Frankfurt, că e Paris, că e Londra, că e Roma. E o stilistică occidentală, standurile sunt frumoase, editurile au făcut efortul de a veni nu doar cu o ofertă de carte și de evenimente deosebite, dar și cu o construcție, un concept al standului în așa fel încât să poată fi onorate deopotrivă cărțile, să poată fi onorați deopotrivă autorii și cititorii. E foarte important ca spațiul să fie și el unul luminos și pe măsura bogăției culturale care există între copertele miilor de cărți de aici.
Prin poziția pe care o aveți în Grupul Humanitas sunteți cumva obligată să aveți și o latură un pic mai pragmatică. Ce așteptări aveți de la Bookfest?
Am spus de mai multe ori despre mine că uneori am senzația că sunt un echilibrist care merge pe sârmă, trebuind să echilibreze pe de o parte datoria culturală pe care orice editură o asumă, în talerul celălalt fiind componenta comercială, economică. De felul în care știi să ții în balanță cele două depinde mersul pe sârmă. De orice parte ai înclina balanța, ai risca să cazi.
Așteptările sunt peste cele de anul trecut, asta și raportat la oferta de carte, la noutățile și lista noastră de evenimente. Sper să avem cel puțin 10-20 de cărți care să se vândă în peste 150-200 de exemplare. Aș paria pe Radu Paraschivescu că va trece de 500 de exemplare și de asemenea pe splendida Melancolie a lui Mircea Cărtărescu, care e de asemenea cartea mea de suflet la acest târg de carte.
