LIVIU IOAN STOICIU s-a născut pe 19 februarie 1950 în localitatea Dumbrava Roșie, Piatra Neamț. Este poet, prozator, autor dramatic, eseist și publicist. A copilărit la Cantonul 248/ Halta CFR Adjudu Vechi și la Adjud (aici a terminat liceul teoretic în 1967). Studiile superioare, la filozofie și filologie, au fost anual întrerupte (1967-1968 la Baia Mare, iar între anii 1971-1975 la București – plus un an de studiu pierdut la Cluj).

A practicat meserii diverse, dintre care le amintim pe cele de profesor suplinitor, miner, vagonetar în subteran, calculator-contabil, corector, ziarist, primitor distribuitor, șantierist, muncitor necalificat, încărcător de vagoane de marfă, controlor de calitate în siderurgie șamd.

În 1990 a părăsit Focșaniul, unde locuia din 1975, și s-a stabilit la București, unde a început să activeze la revistele Uniunii Scriitorilor, Contrapunct și Viața Românească. Din 1991 până în 2004 a fost redactor-colaborator permanent la ziarul „Cotidianul”, fondat de Ion Rațiu.

A debutat publicistic în 1967, cu versuri în pagina literară a ziarului regiunii Bacău, „Steagul Roșu”. Debutul editorial a avut loc în ciclurile de versuri „Balans” din „Caietul debutanților, 1977” (Editura Albatros, 1978) și cu „Cantonul 248” în „Caietul debutanților, 1978” (Editura Albatros, 1979). La vârsta de 30 de ani, în 1980, i-a apărut prin concurs volumul de debut „La fanion”, care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor.

Activitatea publicistică a lui Liviu Ioan Stoiciu este una impresionantă și greu de cuprins într-o notă biografică succintă ca aceasta. Printre volumele de versuri pe care le-a publicat se mai numără „Inima de raze” (1982), „Când memoria va reveni” (1985), „O lume paralelă” (1989), „Poeme aristocrate” (1991), „Singurătatea colectivă” (1996), „Post-ospicii” (1997), „Poemul-animal” (2000), „La plecare” (2003),  „pam-param-pam/adjudu vechi” (2006), „Craterul Platon” (2008), antologia „Cantonul 248” (2005) și „Pe prag (Vale-Deal)” (2010).

A fost recompensat cu unele dintre cele mai prestigioase premii literare, naționale și internaționale, iar poezia sa este considerată ca fiind una de pionierat în postmodernismul optzecist românesc. A primit, de asemenea, Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, categoria A „Literatură”. A fost nominalizat la Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia în 2014, 2015 și 2016.

Notele biobibliografice au fost preluate din volumele „Opera Poetică” – vol. I (Editura Paralela 45, 2016) și din „Pe prag (Vale-Deal)” (Cartea Românească, 2010). Din acest din urmă volum am extras și poemul care urmează.

[image_with_animation image_url=”2927″ alignment=”center” animation=”Fade In” img_link_target=”_blank” box_shadow=”none” max_width=”100%” img_link=”https://event.2performant.com/events/click?ad_type=quicklink&aff_code=8fb62fb2f&unique=184f69294&redirect_to=http%253A//www.elefant.ro/carti/carte/fictiune/poezie-teatru/pe-prag-vale-deal-91663.html”]

Pândit de ceva teribil

te duc în cârcă, damigeană plină, din
când în când mă opresc să mai beau o gură, ești de o
mie de ori mai bună decât apa de izvor, ai
ceva ce n-are nimeni, îți voi bea
și ultima picătură… Te sărut, nu mă mai satur. Nu
mai știu nimic de mine: m-ai întâlnit
ieri, Vale-Deal, zici? La doctor? Mie mi se pare că
ieri am atins punctul
maxim al plăcerii. Vezi căruțul
acela cu fân, pe șoseaua națională, tras de un bătrân
cu barbă? Îți poți imagina că noi doi
am dormit în fânul lui? Îți dai
seama până unde am ajuns… M-am înfierbântat
prea tare? În cabinetul psihiatrului.
Nu ne-am înfierbântat împreună? Ce faci? Se

aruncă în apa
înghețată de Bobotează, să recupereze crucea
aruncată de preot, chiar dacă nu știe
să înoate. „Adio! Și nu uita că te iubesc”. Nimic

nu mai e cu neputință. Până
acum ar fi trebuit să se trezească din visul cu
ochii deschiși, în care e pândit. Că
se simte pândit de ceva teribil. De ce anume? Stați
jos, vă rog, luați o foaie de hârtie
și descrieți ce vi se tot întâmplă, ce simțiți…

“Pe prag (Vale-Deal)” costă 13,99 lei poate fi comanat de aici.

gelu diaconu
https://www.facebook.com/omiedesemne/

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.