Editura Humanitas Fiction a început în forță sezonul lansărilor de toamnă de la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, la acest prim episod având loc lansarea volumului „Lunga scurtime a vieții”, de António Lobo Antunes, recent apărut în colecția Raftul Denisei, selecție, traducere din portugheză, prefață și note de Dinu Flămând.
Alături de editoarea Denisa Comănescu, cea care de altfel a și moderat întâlnirea, s-au aflat Excelența Sa Dl. Paulo Cunha Alves, ambasador extraordinar și plenipotențiar al Portugaliei în România, Dinu Flămând, scriitor, traducătorul volumului, Radu Paraschivescu, scriitor și Mihai Zamfir, critic literar.
Pentru mine a fost un eveniment deosebit din mai multe puncte de vedere. Am revenit la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (un loc de care m-a atașat ireversibil) după o perioadă de nesiguranță & incertitudini și am trăit pe viu emoția lansării unei cărți de António Lobo Antunes (din păcate nu am fost prezent când autorul a venit la București). În fine, dar nu în ultimul rând, am avut bucuria & plăcerea de a-i revedea pe Radu Paraschivescu, amabil și jovial așa cum îl știam, Alexandra Niculescu, o prozatoare pentru care am o admirație veche & constantă, pe Ioana Iancu, căreia îi mulțumesc pentru cărți, și cu editoarea Denisa Comănescu.
Aș greși dacă aș spune că atmosfera de la Humanitas Cișmigiu este aceeași. Da, locul este la fel de frumos, curat, luminos & atașant, însă de fiecare dată când revin după o perioadă mai lungă am senzația că a căpătat ceva în plus, un ceva pe care nu știu dacă l-aș putea prinde în schema unei descrieri, fiindcă e cumva inefabil. Poate chiar trecerea timpului a adăugat un strat diferit de frumusețe, poate e vorba de acea patină pe care obiectele sau spațiile o capătă îmbogățindu-se mereu, poate e sentimentul că începi, într-un fel sau altul, să aparții acestui loc. Orice o fi, mă simt bine de fiecare dată la Humanitas Cișmigiu. Mă puteți contrazice, puteți să nu fiți de acord cu mine, n-are importanță.
Mă simt cu atât mai bine la Humanitas Cișmigiu când e prezent și Radu Paraschivescu, al cărui discurs sapiențial & mucalit te face efectiv să trăiești o stare de bine. De asta am și ales să reproduc aici o parte din acest discurs, cu speranța că n-am să lezez în niciun fel orgoliile celorlalți vorbitori. Iată ce spune Radu:
„Jur că am venit ca de obicei cu metroul la Humanitas Cișmigiu. Nu știu dacă știți că fiecare metrou are un nume de oraș deasupra. Metroul meu era Lisabona, pe cuvânt de onoare. Îmi pare rău că n-am fotografiat. Am venit cu bucurie la lansare pentru că, pe de o parte, mă simt intim în spațiul portughez, din motivul pe care Denisa l-a amintit deja. Aș adăuga și faptul că romanul Cu inima smulsă din piept a fost tradus în portugheză de Corneliu Popa și a apărut în Portugalia.
Sunt intim în spațiul portughez și datorită lui Dinu Flămând. Dinu este unul dintre oamenii pe care nu i-aș refuza în nicio împrejurare. Cronicile acestea sunt un fel de driblinguri în cabine de telefon pentru cel care le citește neatent. Pentru cel care le citește atent există o mulțime de mici comori, de mici bijuterii pe care António Lobo Antunes le lasă să parvină prin textele acestea. Ah, da, că sunt și povești din copilărie, că sunt și nostalgii de familie, că sunt și amintiri de pe vremea când autorul se identifica cu Sandokan – tigrul Malayeziei, că sunt și amintiri din vremea când, medic fiind, avea parte de episoade traumatizante, deși medicii le cam văd pe toate – totuși e greu să vezi un picior de copil atârnând dintr-un cearșaf când copilul ăla moare de cancer și este dus ca o oală care s-a spart, e evacuat din peisaj pur și simplu.
Și aici aș spune că sensibilitatea lui António Lobo Antunes este mare, mai ales că pedala lui nu este pe idee. Pedala lui, așa cum singur declară, este pe sentiment, pe emoție. Or, primul lucru pe care ni-l stârnesc aceste cronici de trei-patru pagini sunt emoțiile.”
Vor mai fi și alte lansări, vor veni autori, vor fi invitați deosebiți, iar Humanitas Cișmigiu se va îmbogăți constant. Voi încerca să fiu acolo și să reiau aceste cronichete, al căror exercițiu, din motive diverse, l-am cam pierdut. O Mie de Semne se va îmbogăți, de asemenea, colectând & arhivând impresii de la aceste evenimente.
