Luni, 2 decembrie, de la ora 19.00, vă așteptăm în Librăria Humanitas de la Cișmigiu la o întâlnire cu Bogdan Răileanu și romanul „Teoria apropierii” la care vor mai participa Andra Matzal și Cristi Luca.

Amintirile unei vechi prietenii din adolescența de la Buftea și o încercare de reînnodare a ei în Veneția blocată de proteste împotriva turiștilor. Poveste și context foarte actuale și o desfășurare a narațiunii în stilul alert al unui thriller, în noul roman al lui Bogdan Raileanu, „Teoria apropierii”, publicat la Editura Humanitas, în colecția „821.135.1 – Scriitori români contemporani”.

Bogdan Răileanu: „Cartea aceasta a pornit de la o întrebare simplă: unde se duc prieteniile când se duc? De-a lungul anilor am tot pierdut prieteni, m-am îndepărtat de ei, i-am uitat pe unii, am fost uitat de alții și mereu m-am întrebat cum se întâmplă aceste înstrăinări. Care e procesul de descompunere care se produce fără ca noi să sesizăm? Pentru că, dacă am simți degradarea prieteniilor, am face ceva.

Teoria apropierii este un roman cu rădăcini autobiografice. Înainte de a-l începe am vrut să scriu un articol, un fel de relatare a recuperării timpului pierdut din relația cu cel mai bun prieten al meu din adolescență, un om prețios pentru mine, care a devenit preot, care trăiește la Buftea și cu care mă văd foarte rar. Amândoi am mers la Veneția la vârsta de 13 ani și ne-am jurat să ne întoarcem acolo când vom fi adulți.

Nu am reușit deocamdată să fac această recuperare, iar cartea a apărut ca un efect de tribut, evident, cu o importantă doză de ficțiune la mijloc, dar stratul primordial al realității există strecurat în construcție. În același timp, romanul este și un tribut adus adolescenței și orășelului Buftea, în care m-am născut și din care mi-am dorit tot timpul să fug. Acum îmi doresc să revin. Cred că există ceva din mine în fiecare personaj din această carte, feminin sau masculin, calități, dar și defecte.”

„Robert Negru și Alexei Toma, un jurnalist și un preot, își redescoperă prietenia din copilărie și merg împreună într-un city break la Veneția. Prin meserie, unul e deprins să privească în afară, celălalt să se îngrijească de cele dinăuntru. Pare simplu, dar e declicul unei aventuri în care experiența turistică lasă locul unei povești despre înstrăinare, ștergerea granițelor și a diferențelor, dezumanizare, derută, simulacru, dar și despre prietenie, asumarea trecutului, aparență și esență, căutare a sinelui și, în cele din urmă, despre nonșalanță și vinovăție, despre viață și moarte.

Cititorul descoperă o Veneție infestată de graba vizitatorilor de a-și confirma clișeele, care devine, treptat, o metaforă a lumii contemporane: haotică, superficială, lipsită, cum observă preotul, de perspectivă. Teoria apropierii este un roman alert, scris într-un ritm de thriller, dar care-i ridică cititorului o serie de întrebări tranșante despre lumea de azi.“ – Bogdan Crețu

„Ceea ce aproape frapează în proza lui Bogdan Răileanu e recursul neobosit la realitate, un fel de situare continuă în cotidian care face din proză o specie de frescă a prezentului așa cum se întâmplă el. Și, da, titlul spune același lucru, deși pare ocolit: orice teorie a apropierii nu e, în fond, decât o practică a povestirii prezentului. Ce altceva să îți dorești de la un roman, în vremile tulburi în care trăim toți?“ – Cristian Fulaș

Iată și un scurt fragment din roman:

„— Cum o fi fost acum trei sute de ani pe canalul ăsta? a spus Alexei admirând clădirile.
— Practic la fel, dar fără turiști. Că asta e și problema cu greva, a răspuns Robert, venețienii sunt înnebuniți de numărul mare de turiști care năvălesc în fiecare an și au început să saboteze serviciile. S-au săturat de turiști. De câțiva ani e și o modă care s-a răspândit printre tineri, vin la Veneția și nu numai în Veneția, vin și în alte orașe din Europa, în Amsterdam, Berlin, Paris, vin în grupuri de câte șapte-opt prieteni să sărbătorească petrecerea burlacilor. Și fete și băieți. Sunt zgomotoși, se îmbată și fac scandal. Acum două zile niște fete din Dublin venite la o petrecere de felul ăsta în Veneția s-au îmbătat și s-au luat la ceartă cu două tinere localnice. Una din localnice a primit o sticlă în cap, a căzut în canal și s-a înecat. Și azi toate serviciile de transport în care lucrează mulți dintre localnici sunt în grevă în semn de protest față de situația cu turiștii care a luat-o razna.
— Zici că suntem la grădina zoologică și oamenii de pe margine sunt animalele din cuști, a spus Alexei.
— Cred că mai degrabă venețienii sunt animalele din cuști, a spus Robert.”

Patreon - O mie de semne

Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment