MARIANA CODRUȚ s-a născut pe 1 noiembrie 1956 în satul Prisăcani, județul Iași. A absolvit Facultatea de Filologie, secția română – franceză, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. A fost corector la Editura Junimea, profesor de limba română în satul Comarna, secretar literar la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, redactor la revistele Convorbiri literare și Sud-Est și redactor la Editura Universității „Al. I. Cuza”.

A debutat publicistic în revista Cronica, în 1976, debutul editorial având loc la Junimea, în 1982, cu volumul de poezie „Măceșul din magazia de lemne”. A publicat cronici, recenzii, comentarii politice și tablete, precum și traduceri și interviuri, în revistele Dialog, Convorbiri literare, România literară, Vatra, Dilema, Timpul, Contrafort, Apostrof șamd. A publicat, de asemenea, poezie în reviste din străinătate și în antologii în limbile germană, poloneză și engleză. A susținut lecturi publice în Macedonia, Germania, Austria și Statele Unite. Este membră, din 1990, a Uniunii Scriitorilor din România și, din 2002, a PEN-Club.

nemira.ro

Dintre volumele de poezie publicate mai menționăm „Schiță de autoportret” (Junimea, 1986), „Tabieturile nopții de vară” (Cartea Românească, 1989), „Existența acută” (Cartea Românească, 1994), „Blanc” (Vinea, 2001), „Ultima patrie” (Paralela 45, 2007), „Areal” (integrala poetică 1982 – 2007, Paralela 45, 2011) și „Hiatus” (Paralela 45, 2015).

Poemele de mai jos sunt preluate din volumul „Hiatus”, apărut la editura Paralela 45 în 2015. Datele biobibliografice au fost preluate din volumele „Ul Baboi și alte povestiri” (Polirom, 2004) și „Casa cu storuri galbene” (Polirom, 1997).

[image_with_animation image_url=”2267″ alignment=”center” animation=”Fade In” box_shadow=”none” max_width=”100%” img_link=”https://carturesti.ro/carte/hiatus-285325″]

juni români,  

care au de partea lor teoremele învățate în școli regale în timp ce părinții le-au învățat în frig, pe întuneric și cu vărguța peste degete; care au de partea lor jocurile iubirii deprinse pe plajele lumii, în timp ce părinții le-au învățat sub pături, pe furiș, să nu le audă partidul chiotul orgasmului; care au de partea lor toate personajele, goale-goluțe, în timp ce părinții le-au smuls pe ascuns dintre croșete; care au de partea lor bărbile și mustățile à la Beatles, fără teama ca tovarășul responsabil cu decența să le radă cum li se întâmpla părinților; care au de partea lor libertatea de a da cu căciula în câini, de a șuiera în biserică, de a spune nu, în timp ce părinții trebuiau să spună mereu da, ștergându-și scuipatul de pe față,

ăști juni români, frumoși, deștepți și liberi, au nostalgii după vremea părinților lor.

libertatea noastră aurie

libertatea noastră postrevoluționară e aurie. și duhnește ca lada cu mălai uitată-n pod în care șobolanca fată mulți pui. libertatea noastră aurie ne iubește mult. nu contează că iubirea ei reneagă tot ce o poate exila din pământurile romantice și ignoră tot ce o poate coborî din cerurile abstracte – noi suntem fericiți.

cum curge ploaia

ascult darabana ploii pe blocuri, franchețea ei pură. franchețea ei absurdă într-o țară unde până și moartea e un politician: nu-i pasă de aparențe, nici de ce se ascunde sub ele, un singur țel pompându-i sângele-n inimă – să învingă.

cum curge ploaia într-o țară de politicieni, un teatru în care personajelor de prim-plan le-au luat locul maimuțele cu funduri roșii… că-i iarnă, că-i vară, fug maimuțele de lumină: jos, în cuibul șobolanilor. sus, în podul cu molii drogate cu aburi de făină. dar teamă n-au: steaguri ale dezastrului, pe acoperișuri flutură pieile nobile puse pe bețe.

gelu diaconu
https://www.facebook.com/omiedesemne/

Patreon - O mie de semne
Author

Scriu poezie, proză și, din când în când, despre cărțile pe care le citesc. Pasionat de istoria Bucureștiului. Reporter și fotograf de ocazie. Mă consolez cu Pink Floyd.

Write A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.